Cumparaturi

Intre tampoane si orez expandat, mi-au cazut ochii pe servetele
"Hmm, ar trebui sa le cumpar", mi-a fulgerat prin minte. "Intotdeauna e bine sa ai servetele", dar nu stiu ce m-a facut sa trec rapid pe langa ele, sa ma indrept catre raftul cu fructe si sa le uit.
"Azi nu o sa plang", am gandit cu voce tare iesind din magazin. "Azi e ziua zambetelor de clovn."

Seara am avut nevoie de servetele

O zi la Schonbrunn

Dupa o noapte de dormit pe autobuz nu prea aveam chef de fugit prin oras asa ca m-am oprit la Schonbrunn si m-am plimbat pe alei. Am avut mai mult decat o intalnire neobisnuita.

Meet the scared squirrel/Veverita speriata
Si familia fericita de rate
Si copacii de peste tot

Viena din Nou

Pe scurt ca ma grabesc

Plec la Viena, din nou.
Mi-e dor de oamenii de acolo
Excursie ieftina, cazare si drum gratis
Nu puteam sa ratez

Am avut noroc :) nu credeam ca ajung sa plec
Ne vedem saptaman viitoare,aduc fotografii :)
Daciana

Malul celalalt

Iarba e intotdeauna mai verde pe malul celalalt

Probleme existentiale

Poate de asta sunt obsedata de seria mea ireversibila de ceasuri(1 2), pentru ca am momente cand intru in panica si incep sa simt ca nu mai am destul timp, ca am pierdut prea mult, ca nu am facut destule, ca incerc sa adun prea multe informatii din prea multe locuri si voi stii mereu prea putin despre prea multe. Ma panichez si incep sa pierd si mai ireversibil timpul... ma adun in mine ca un melc in cochilie si vegetez.

Am impresia ca am facut prea multe alegeri gresite si ca nu am avut ocazia unei calatorii de descoperire, de formare, asa cum au avut altii cu mai multe oportunitati la-ndemana.. si atunci ce faci? te casatoresti si ai copii ca majoritatea lumii, ca sa iti indeplineasca ei visele si sa realizeze ceea ce tu nu ai putut? Cred ca asta e baza ideei de a face copii din pacate. Din cand in cand mai iese si ceva bun din chestia asta, dar motivul tot cel de mai sus ramane.
Ma pierd in imensitatea lucrurilor pe care as vrea sa le realizez si poate ar trebui sa fac asa cum ma sfatuia cineva...sa nu ma mai gandesc si sa las lucrurile sa decurga normal, dar nu ma pot abtine.

M-am nascut in Romania, am avut o viata mai buna decat multi tineri de varsta mea, nu le pot avea pe toate. Trebuie sa accept lucurile asa cum sunt, dar imi poate spune cineva cum fac asta?

Culoarea noptii

pentru ca mai dispar din cand in cand in noapte...

Mascariciul de Cehov

Ieri, dupa multe esecuri in ceea ce priveste teatrul, am nimerit la o piesa excelenta. Nici nu avea cum sa fie altfel, doar daca Horatiu Malaele sau Nicolae Urs ar fi suferit de o amnezie, uitand total ce inseamna sa fi actor.

Inceputul piesei nu te pregateste pentru hohotele de ras care vor urma. Scenele sunt construite in asa fel incat de la zambet sa ajungi la un ras sanatos binefacator. Oricum, succesul se datoreaza si unei traduceri excelente, avand in vedere existenta multor jocuri de cuvinte.

Eu am preferat sa vad comicul scenelor, decat treagicul, desi acesta este imposibil de ignorat in multe cazuri.

E o piesa care te bantuie, multa vreme dupa ce ai parasit sala de spectacole. M-am trezit rememorand replici si mimand miscarea scenica in timp ce mergeam catre casa. Cand m-am trezit din vraja, am surprins priviri ciudate indreptate catre mine. Probabil ca am fost considerata cel putin excentrica.

Daca mai prindeti ocazia mergeti s-o vedeti. E obligatoriu!!! Nu toti avem norocul celor din Bucuresti, unde inca se joaca la Bulandra.