Si am inteles ca

... nu avem nevoie de atata drama ca sa intelegem fericirea
... piesele unei vieti pot cadea la locul lor
... sentimentul de Craciun depinde de foarte putin
... am reusit sa gasesc fericiriea din lucrurile mici
... lacrimile isi au rostul lor
... lucrurile bune le trecem cu vederea, daca momentul nu e bun
... inima poate sa functioneze in acelasi timp cu capul
... what feels wrong is most of the times wrong
... toti suntem conditionati sa credem ceva si e tare greu sa iesim din cercul nostru vicios
... toate cele de mai sus depind doar de noi si nu sunt general valabile.

Joaca, jucarii si jucatori

POZEEEEE!!!!!! :)
Cu intarzierea de rigoare anunt ca seara de jocuri a fost cea mai buna idee de intalnire din toate timpurile.
Am fost multi, am fost amuzanti, ironici, acaparatori(pt ca ne-am extins mai mult decat necesar :) ), comunicativi, inventivi si bine dispusi.
Sudoku a fost pt prima data amuzant, jucat cu Dora, Ily si Rob.
La table m-a batut Raka mar, ca de fapt pe aproape toata lumea in seara aia.
Dar dupa cum spunea si Dora, reusita serii a fost Mima!!! (filmulet aferent cu Rob) daca are cineva chef sa-l proceseze sa-mi spuna.
Ideea mi-a aparut de la inceput, dar toata lumea era implicata in alte jocuri. La un moment dat auzul meu fin a prins o alta discutie cu acelasi subiect si dupa ce ne-am mobilizat prima data in 6: Dani, Nuzzu, Paul, Dora, Todo si eu, lumea a inceput sa vina catre noi din toate partile.
Asa ca in final i-am acaparat pe Cristi si Andreea de la uno, pe Horia, pe Dan, pe Raka, mai tarzior a venit si Ily, pe Dede care si-a scos echipa de cateva ori bune. La sfarsit a venit si Corina pe care am luat-o imediat in echipa noastra pentru ca ramasesem mai putini

Alte relatari si liste mult mai complete de participanti gasiti la Tomata si la Dora.

05 Maxim doua sanse

Te observ in timp ce vorbesti strengar si iti urmaresc miscarile. Inca le recunosc.
Imi place cand ma imbratisezi cald, dar un pic distant. Inca imi aduc aminte cum mirosi.
Nu-mi pare rau ca am plecat. Desi uneori imi lipsesti, se intampla mult prea rar ca sa mai conteze.
De fiecare data cand ne luam la revedere si ma indepartez fara sa ma uit inapoi, ma gandesc ca doi oameni au maxim doua sanse sa fie impreuna. Doua momente importante cand, unul dintre ei sau amandoi, au o clipa de claritate si incearca sau reincearca o relatie, si noi le-am folosit pe amandoua.


Trecand peste partea de poveste,spun ca doi oameni au maxim doua sanse de a fi impreuna pentru ca al treilea apare fie ca o incercare chinuita de a trai ceva ce nu mai e acolo, fie pentru ca intervine nevoia de a nu fi singur

04 Cand m-am nascut

Cand trebuia eu sa ma nasc, totul afara era gri, ciudat si rece. In locul meu rotund cu lumina difuza era cald, colorat si bine. Dadeam spectacole seara si inotam in fiecare dimineata. Vorbeam cu mama, cu tata si cu umbrele de lumina. Din cand in cand dansam.

La un anumit moment mama a inceput sa-mi spuna ca trebuie sa ma nasc, ca nu o sa ma poata cara toata viata dupa ea, ca ma asteapta atat lume nerabdatoare.
In fiecare zi ma momea cu altceva. De portocale m-am plictisit repede, ca dovada ca nici acum nu le mananc cu placere. De povesti, in schimb, nu ma mai saturam si tata a trebuit sa inventeze altele tot timpul.

Cand a vazut ca intarzii atat, mama s-a speriat. Simtea cum ma lua somnul din ce in ce mai tare si rar o mai mangaiam linistitor pe burta ca sa ii spun ca sunt bine.
Culorile calde se schimbau in verde si totul devenea cetos. Nu mai avem putere si totul devenea confortabil.

Intr-un final m-am nascut. M-au obligat.
Nu vedeam mare lucru si nu intelegeam mai nimic. Uneori ma intreb daca s-a schimbat ceva.

Azi

Azi m-a trezit sufocandu-ma la ora 4:00 dimineata.
Azi de la ora 10 la ora 13:30 am umblat prin spitale dupa un diagnostic si o reteta.
Azi am invatat ca o asigurare de Hunedoara nu e acceptata in Timis
Azi am reinvatat sa respir cu greu.
Azi am cheltuit peste 100lei pe taxiuri si medicamente.
Azi m-am felicitat ca stiu sa fac bijuterii ca sa am ce da la doctori.
Azi am ajuns acasa urand sistemul medical si vremea.
Azi am luat antibiotice.
Azi am inceput sa respir din nou cat de cat acceptabil de normal.
Azi eu si sitemul meu imunitar am mai trecut peste o zi in care trebuie sa ne acceptam reciproc.

Cand dansez...

...sunt libera. Scap de toate prejudecatile si uit de mine si ma regasesc altfel.
Inchid ochii ca sa uit si de toti, ca sa nu ma mai simt o persoana, ci un acord dintr-un ritm.
Muzica imi devine o a doua piele, transparenta.

...am o stare de bine, de apartenenta la ceva doar al meu. E fericire pura. Nu e doar o explozie de endorfine, e un zambet real. Ma mai incurc in pasi si ma pufneste rasul. Ma copilaresc.

...sunt eu. Fara cuvinte imbarligate, fara ascuns dupa degete, fara inhibitii.

Dar pentru toate astea trebuie sa dansez cel putin jumatate de ora in continuu, ceea ce se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme.

Lumi paralele

Cand am aflat cate ceva despre ideea asta aveam 14 ani si prima carte SF in mana. M-am afundat in subiect si toata descrierea mi se parea incredibila, de poveste.
M-am afundat atat de mult cu nasul in carti incat, pana acum, nu am facut legatura ideii cu lumea reala.

Lumile paralele exista ca metafora pentru multiplele noastre personalitati, si nu ma refer la oamenii cu mai multe fete, ci la ajustarile pe care le facem mereu ca sa putem sa ne integram in societate sau sa ne adaptam la anumite situatii.
Pe masura ce crestem trecem dintr-o lume in alta, care are puncte comune cu cea de dinainte, dar e de foarte multe ori extrem de schimbata.

Gandind la un nivel larg si dezvoltand ceea ce vorbeam cu un prieten, (cum ca niciodata nu vei putea sa intelegi o alta persoana cu adevarat, ci vei putea doar sa incerci sa o accepti) fiecare om traieste intr-o lume paralela cu a celorlalti. We slide! Alunecam pe langa lumile celorlalti, pe limitele lor, dar vom vedea lucrurile altfel, unori atat de radical diferit incat te face sa te intrebi cine are de fapt dreptate.

Experientele fac diferenta, dar totusi ma intreb daca unii nu se complac in situatiile gri care ii inconjoara, si nu incearca sa le accentueze.
Lumile cu ganduri si idei asemanatoare se intersecteaza si rezulta spatii comune de intelegere din priviri, din doua cuvinte, dintr-un gest. Rezulta circuite comune care vor ramane mereu in lumea celuilalt.
Lumile celorlalti te influenteaza fie ca vrei, fie ca nu. Ramane la latitudinea ta sa alegi ce vrei sa pastrezi sau pe cine vrei sa pastrezi.

Inca mi-e greu sa pun in cuvinte tot ceea ce pentru mine e atat de clar. Am vrut sa scriu ca sa nu uit macar o idee care se dezvolta treptat in capul meu.
Unii o sa inteleaga ce am scris ca: toti traim in compartimentul nostru si suntem singuri toata viata, altii vor vedea multitudinea de posibilitati. Eu prefer sa raman neutra :)

S-a terminat...

...cu binele si au aparut problemele. Au cazut din toate partile si eu am asteptat cu capul plin de cucuie si corpul plin de vanatai sa se termine. La un anumit moment mi s-a facut frica si am inceput sa cred ca nu mai exista un sfarsit. Eram deja obosita. Atunci mi-a lipsit cel mai tare un varf de munte de unde sa pot urla pana cand incep sa ma doara gatul si obrajii.
Totul s-a terminat la fel de brusc cum incepuse. Se pare ca in ultima vreme am o viata brusca.
Brusc am facut un tort de capsuni. Brusc au venit prietenii la mine. Brusc s-a infiripat ceva care arata a zi de nastere, desi nu asa fusese gandita.
Camera mea inca miroase a trandafiri, nectarine si sare de baie.
Camera mea inca atarna intr-o ordine aproximativa.
A fost o zi de marti interesanta!

Schimbari

In ultima vreme ma "droghez". Adica am devenit dependenta de endorfinele care mi-au invadat tot corpul. Explicatia e simpla: mi-e bine! Mi-e frica doar sa nu se termine brusc :)

In sfarsit, dupa multa vreme, mi-am gasit apartament.
Apartamentul meu e vesel si insorit, frumos si aranjat.
Canile mele cu flori isi au locul pe un raft din bucataria mea confortabila. Planseta mea a ocupat un loc pe balcon, devenind masa de lucru. Copacul din fata geamului imi tine companie. Atmosfera e destinsa si inspiratia zboara.

M-am mutat cu o aiurita-artistica asa ca si mine si cu sora ei(care sincer e cea mai responsabila din toate trei). Noi doua facem bijuterii, iar ea ne tine pe linia de plutire. Discutiile sunt placute si line si muzica buna urla din boxe spre disperarea vecinilor :)

Stau intr-un apartament in care mi-e drag sa primesc lumea. Autoinvitati-va!!!!

03 Bicolor

Cainele aveau un ochi maro roscat si unul auriu, o cusca portocalie, un munte de nisip, o bunica, doi nepoti si o vie verde. In fiecare seara bunica ii dadea paine cu lapte, in care mai cadeau, din cand in cand, struguri albastrii si nepotii ii smotocea cu fiecare ocazie blana galbena stropita cu negru. Cand bunica a plecat de tot in lumea povestilor si a luat cu ea si casa, iar nepotii au incetat sa mai creada in zane, cainele a captat o familie gri care i-a furat toate culorile. Doar ochii au ramas unul auriu si celalalt maro roscat.

Postul nr 101 si o sa revin

Pregatesc lista asta de ceva vreme ENJOY
My crazy list

Discover Seal!

Martisor

BISNITESC... :) adica ma gasiti, in perioada 23-1MAR 6-8MAR, cu martisoare tip medalion si bijuterii de toate felurile, in centru
La cuuuuum ninge in ultima vreme s-ar putea sa trebuiasca sa ma cautati intr-unul din oamenii de zapada
Aduceti lopeti si paturi calde :)

Bijuteriile mele

Incerc sa construiesc ceva. Ceva care imi mananca tot timpul. Incerc sa evoluez catre materiale noi, catre idei noi. Ma bantuie modelel de bijuterii pana si in somn. Nu mai simt nevoia sa scriu, uneori inregistrez pe strada, prin casa, cand ma apuca, idei si sentimente. Intre timp mainile mele lucreaza, de cele mai mullte ori. Urati-mi noroc si vizitati-ma din cand in cand pe site-ul de bijou.
Nu stiu cand o sa revin la scris, eventual la sfarsitul lui februarie cand o sa va anunt unde o sa am expuse bijuteriile pentru martisor.

02 Vals

Sincer nu imi aduc aminte cum ne-am intalnit asa tarziu si nici de ce purtam fusta aia de doua palme si cizmele negre pe frigul ala ingrozitor. Stiu doar ca eram pe o straduta linistita si vorbeam de toate asa cum faceam mereu. Era cel mai bun prieten pe care il avusesem in ultima vreme.
Nu-mi aduc aminte nici a cui a fost ideea de a intra prin efractie in curtea de langa sediul de politie. Cred ca a mea, din cauza casei care era in renovare (mai mult un conac).
Lantul de la poarta era asezat acolo de forma si usile nu erau zavorate. Scara din holul principal era cazuta in dizgratie si lasa se se vada cangi lungi de armatura de fier.
Vroiam sa ajung sus, sa vad tot si mi-a tinut hangul. Urcand pe scara ingusta de serviciu am trecut pe langa camaruta unde un panznic gras isi dormea primele ore de noapte.
Am ajuns in sala rotunda de sus tinandu-ne de mana si cu inima pompand adrenalina in fiecare colt. Am inceput sa-i povestesc despre balurile care se tineau in sala aceea si despre cum casa a ajuns in paragina pentru ca proprietarii erau spioni si au trebuit sa fuga in timpul razboiului. Totul in pasi de dans. M-a luat de mana si am inceput sa valsam pe podelele de marmura ca sa le aducem aminte de trecut. Ca sa ne aducem aminte de trecut.
El este in continuare cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata.

01 Constelatii

Undeva la mijloc am inteles ca atunci cand ai libertate nu ai liniste,iar cand ai liniste nu ai libertate si atunci am renuntat la el.
Imi prefer libertatea. Nu am fost niciodata femeia nimanui. Asta am realizat mai tarziu, dupa ce am crezut ca am fost.
Si totusi, uneori, imi lipseste, cu mainile lui de pianist. Atunci cand ma intind pe burta ca sa dorm, nu mai imi mangaie nimeni alunitele (de fapt pistruii) de pe spate. "In fiecare an iti apar doua. Mereu perechi. Asezate la aproape aceeasi distanta, cat sa se tina de mana." imi spunea si apoi le unea cu varful degetului artator, cu linii imaginare, tremurate, in constelatii noi, fiecare cu povestea ei, spusa cu amandoua mainile.
M-am plictitsit intr-o zi de constelatii si nu a stiut sa inventeze altceva sau poate ca am incetat eu sa privesc, sa ascult, sa simt, sa incerc.
Acum imi apare doar un pistrui in fiecare an si ma bucur de noi constelatii doar ale mele.