duminică, 4 ianuarie 2009

01 Constelatii

Undeva la mijloc am inteles ca atunci cand ai libertate nu ai liniste,iar cand ai liniste nu ai libertate si atunci am renuntat la el.
Imi prefer libertatea. Nu am fost niciodata femeia nimanui. Asta am realizat mai tarziu, dupa ce am crezut ca am fost.
Si totusi, uneori, imi lipseste, cu mainile lui de pianist. Atunci cand ma intind pe burta ca sa dorm, nu mai imi mangaie nimeni alunitele (de fapt pistruii) de pe spate. "In fiecare an iti apar doua. Mereu perechi. Asezate la aproape aceeasi distanta, cat sa se tina de mana." imi spunea si apoi le unea cu varful degetului artator, cu linii imaginare, tremurate, in constelatii noi, fiecare cu povestea ei, spusa cu amandoua mainile.
M-am plictitsit intr-o zi de constelatii si nu a stiut sa inventeze altceva sau poate ca am incetat eu sa privesc, sa ascult, sa simt, sa incerc.
Acum imi apare doar un pistrui in fiecare an si ma bucur de noi constelatii doar ale mele.