1. o plecare la Viena, care a reprezentat o oaza extraordinara de relaxare, combinata cu descoperirea unei arhitecturi de cea mai buna calitate si a unor oameni extraordinari. A fost ceva suprarealist. M-am simtit intr-o lume paralela in care totul avea mai multa culoare si viata si din care nu mai vroiam sa ies.
2. O iesire in oras, care s-a soldat cu o vizita la viitorul birou de web-design al unor prieteni, aflat intr-o cladire veche din Piata Traian, care se afla la inceput de renovare/reconstructie si mirosea a lemn, a caramizi proaspat curatate, a ciment si a nou.
3. Vizionarea unei piese cu Maia Morgenstern, care m-a dezamagit intr-o oarecare masura, pentru ca am vazut-o si in alte piese si i-am vazut talentul si i-am simtit patosul. Nici subiectul nu a fost extraordinar. Prea previzibil zic eu, prea tras de par, in cu totul alt mod decat o fac de obicei autorii din America Latina. I-a lipsit stralucirea.
Si cam atat.. incerc sa ma conving ca nu e putin intre atatea predari, corecturi, proiecte, dar ma simt ca si cum timpul ar trece pe langa mine si eu as ramane mult prea mult in urma cu mana intinsa...
Sa fie oare sindromul nemultumitului notoriu?
