Joaca, jucarii si jucatori

POZEEEEE!!!!!! :)
Cu intarzierea de rigoare anunt ca seara de jocuri a fost cea mai buna idee de intalnire din toate timpurile.
Am fost multi, am fost amuzanti, ironici, acaparatori(pt ca ne-am extins mai mult decat necesar :) ), comunicativi, inventivi si bine dispusi.
Sudoku a fost pt prima data amuzant, jucat cu Dora, Ily si Rob.
La table m-a batut Raka mar, ca de fapt pe aproape toata lumea in seara aia.
Dar dupa cum spunea si Dora, reusita serii a fost Mima!!! (filmulet aferent cu Rob) daca are cineva chef sa-l proceseze sa-mi spuna.
Ideea mi-a aparut de la inceput, dar toata lumea era implicata in alte jocuri. La un moment dat auzul meu fin a prins o alta discutie cu acelasi subiect si dupa ce ne-am mobilizat prima data in 6: Dani, Nuzzu, Paul, Dora, Todo si eu, lumea a inceput sa vina catre noi din toate partile.
Asa ca in final i-am acaparat pe Cristi si Andreea de la uno, pe Horia, pe Dan, pe Raka, mai tarzior a venit si Ily, pe Dede care si-a scos echipa de cateva ori bune. La sfarsit a venit si Corina pe care am luat-o imediat in echipa noastra pentru ca ramasesem mai putini

Alte relatari si liste mult mai complete de participanti gasiti la Tomata si la Dora.

05 Maxim doua sanse

Te observ in timp ce vorbesti strengar si iti urmaresc miscarile. Inca le recunosc.
Imi place cand ma imbratisezi cald, dar un pic distant. Inca imi aduc aminte cum mirosi.
Nu-mi pare rau ca am plecat. Desi uneori imi lipsesti, se intampla mult prea rar ca sa mai conteze.
De fiecare data cand ne luam la revedere si ma indepartez fara sa ma uit inapoi, ma gandesc ca doi oameni au maxim doua sanse sa fie impreuna. Doua momente importante cand, unul dintre ei sau amandoi, au o clipa de claritate si incearca sau reincearca o relatie, si noi le-am folosit pe amandoua.


Trecand peste partea de poveste,spun ca doi oameni au maxim doua sanse de a fi impreuna pentru ca al treilea apare fie ca o incercare chinuita de a trai ceva ce nu mai e acolo, fie pentru ca intervine nevoia de a nu fi singur

04 Cand m-am nascut

Cand trebuia eu sa ma nasc, totul afara era gri, ciudat si rece. In locul meu rotund cu lumina difuza era cald, colorat si bine. Dadeam spectacole seara si inotam in fiecare dimineata. Vorbeam cu mama, cu tata si cu umbrele de lumina. Din cand in cand dansam.

La un anumit moment mama a inceput sa-mi spuna ca trebuie sa ma nasc, ca nu o sa ma poata cara toata viata dupa ea, ca ma asteapta atat lume nerabdatoare.
In fiecare zi ma momea cu altceva. De portocale m-am plictisit repede, ca dovada ca nici acum nu le mananc cu placere. De povesti, in schimb, nu ma mai saturam si tata a trebuit sa inventeze altele tot timpul.

Cand a vazut ca intarzii atat, mama s-a speriat. Simtea cum ma lua somnul din ce in ce mai tare si rar o mai mangaiam linistitor pe burta ca sa ii spun ca sunt bine.
Culorile calde se schimbau in verde si totul devenea cetos. Nu mai avem putere si totul devenea confortabil.

Intr-un final m-am nascut. M-au obligat.
Nu vedeam mare lucru si nu intelegeam mai nimic. Uneori ma intreb daca s-a schimbat ceva.

Azi

Azi m-a trezit sufocandu-ma la ora 4:00 dimineata.
Azi de la ora 10 la ora 13:30 am umblat prin spitale dupa un diagnostic si o reteta.
Azi am invatat ca o asigurare de Hunedoara nu e acceptata in Timis
Azi am reinvatat sa respir cu greu.
Azi am cheltuit peste 100lei pe taxiuri si medicamente.
Azi m-am felicitat ca stiu sa fac bijuterii ca sa am ce da la doctori.
Azi am ajuns acasa urand sistemul medical si vremea.
Azi am luat antibiotice.
Azi am inceput sa respir din nou cat de cat acceptabil de normal.
Azi eu si sitemul meu imunitar am mai trecut peste o zi in care trebuie sa ne acceptam reciproc.