Ne bucuram de paraiasul care se facea fluviu in imaginatia noastra vie si construiam baraje din pietrele de pe drum, ca sa ne facem lacuri in care sa ne simtim uriasi.
Nu stiam ce inseamna eticheta si, hainele noastre purtau urmele tuturor jocurilor pe care le inventasem. Mancam fructe zemoase murdarindu-ne pana la coate pentru ca erau mult mai gustoase asa.
Aveam talpile negre, genunchi si coate julite, pentru ca le foloseam de multe ori pe post de frane.
Cunosteam toate cotloanele bune de-ascuns si cautam mereu altele mai bune si aveam pe post de paradis fiecare copac si pe post de observator o creanga veche dintr-o salcie batrana
Ne dadeam cu hinta pana la bara ca sa demonstram ca nu ne e frica si ne rupeam pantalonii in topogane prost facute.
Fugeam dupa fluturi si dupa gaze si culegeam brate de flori si urcam in carca fiecarui animal sau om care era in stare sa ne duca, asa ca sa fim si noi macar pentru o perioada, mai inalti.
Nu eram pudici si ne faceam propriile reguli. Eram cuminti si rebeli, dupa cum ne venea.
Dar inca suntem toate astea si purtam toate semnele de buna purtare ca sa ne aduca aminte.
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu azi o sa mananc o inghetata enorma, pana la coate si ca de fiecare data, oricat as incerca, un strop va ajunge pe haine, undeva intr-un loc extrem de vizibil :))))
