Pentru copilul din noi... :)

Photo: mon ami Franck Plat

Eram copii si stateam in ploaia calda de vara, cu mainle intinse si cu fata spre cer. Saream in balti si ne uitam la curcubee de benzina.
Ne bucuram de paraiasul care se facea fluviu in imaginatia noastra vie si construiam baraje din pietrele de pe drum, ca sa ne facem lacuri in care sa ne simtim uriasi.

Nu stiam ce inseamna eticheta si, hainele noastre purtau urmele tuturor jocurilor pe care le inventasem. Mancam fructe zemoase murdarindu-ne pana la coate pentru ca erau mult mai gustoase asa.
Aveam talpile negre, genunchi si coate julite, pentru ca le foloseam de multe ori pe post de frane.

Cunosteam toate cotloanele bune de-ascuns si cautam mereu altele mai bune si aveam pe post de paradis fiecare copac si pe post de observator o creanga veche dintr-o salcie batrana
Ne dadeam cu hinta pana la bara ca sa demonstram ca nu ne e frica si ne rupeam pantalonii in topogane prost facute.
Fugeam dupa fluturi si dupa gaze si culegeam brate de flori si urcam in carca fiecarui animal sau om care era in stare sa ne duca, asa ca sa fim si noi macar pentru o perioada, mai inalti.

Nu eram pudici si ne faceam propriile reguli. Eram cuminti si rebeli, dupa cum ne venea.
Dar inca suntem toate astea si purtam toate semnele de buna purtare ca sa ne aduca aminte.

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu azi o sa mananc o inghetata enorma, pana la coate si ca de fiecare data, oricat as incerca, un strop va ajunge pe haine, undeva intr-un loc extrem de vizibil :))))

Simple things

• Snowflakes on my cheeks
• Cooking with/for friends
• Eating platter number nine in Stradivarius :)
• A good cup of tea
• Dancing whenever i feel like it
  
• New information from an incredible conversation
• Long fun breakfasts with lots of fruits and vegetables
• My time for reading
• My photo camera
• People who care
  
• Sitting in Union square just to watch people
• Drawing again
  
• Long sunny days with perfect temperature
• Waking up with the sun on my face
• Cello concerts
• Summer dresses
• Being a nomadic soul
• Traveling till I'm old and gray
  
• Walking in the rain
• Walking barefoot
• Water fights
• Snow fights
  
• Warm hands
• Colorful toy windmills in a balcony (on a street in Venice)
  
• Old good movies
• Sleeping in the grass or in the sand
• Fields of sunflowers
  
• The smell of earth when it rains or of grass when it's cut
• The smell of hay, of wood, of sand
• Bear hugs given and received
  
• Going back to my roots to see the mountains
  
• People that you can talk to for hours till you are to tired to move your mouth
• Jazz
• Getting rid of preconceptions (one a day i say :) )
  
• A piano playing somewhere in the vis-a-vis block of flats
  
• Long walks
• Old street lights
• Unusual old clocks
  
• Tea houses mixed with book houses
• White rooms with white beds and white curtains
• To sleep on my belly
• Living with as few inhibitions as possible
  
• To make jewelery for me and for others
• Living doing what i like
  
• Surprise theater tickets to a good play
  
• To keep interesting messages so i can read them and remember...

And i am still discovering :)

Cand dansez...

...sunt libera. Scap de toate prejudecatile si uit de mine si ma regasesc altfel.
Inchid ochii ca sa uit si de toti, ca sa nu ma mai simt o persoana, ci un acord dintr-un ritm.
Muzica imi devine o a doua piele, transparenta.

...am o stare de bine, de apartenenta la ceva doar al meu. E fericire pura. Nu e doar o explozie de endorfine, e un zambet real. Ma mai incurc in pasi si ma pufneste rasul. Ma copilaresc.

...sunt eu. Fara cuvinte imbarligate, fara ascuns dupa degete, fara inhibitii.

Dar pentru toate astea trebuie sa dansez cel putin jumatate de ora in continuu, ceea ce se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme.

S-a terminat...

...cu binele si au aparut problemele. Au cazut din toate partile si eu am asteptat cu capul plin de cucuie si corpul plin de vanatai sa se termine. La un anumit moment mi s-a facut frica si am inceput sa cred ca nu mai exista un sfarsit. Eram deja obosita. Atunci mi-a lipsit cel mai tare un varf de munte de unde sa pot urla pana cand incep sa ma doara gatul si obrajii.
Totul s-a terminat la fel de brusc cum incepuse. Se pare ca in ultima vreme am o viata brusca.
Brusc am facut un tort de capsuni. Brusc au venit prietenii la mine. Brusc s-a infiripat ceva care arata a zi de nastere, desi nu asa fusese gandita.
Camera mea inca miroase a trandafiri, nectarine si sare de baie.
Camera mea inca atarna intr-o ordine aproximativa.
A fost o zi de marti interesanta!

O zi la Mari

Ma trezesc si ma intind lenes. E 10:50. La 11 trebuie sa fiu la Mari. Ma cocolosesc si mai bine in patul cald si zambesc. E atat de confortabil sa stie cineva din oficiu ca o sa intarzii! Imi trag pe mine prima pereche de pantaloni care-mi cad in mana, un tricou si un hanorac (unul mare in care ma pierd) si plec. Ajung in 10 minute, dupa ce am cules de pe drum o punga de zahar din plantatia de pe colt si niste fructe din piersicul din piata. Nu stiu ce gatim azi, dar cand intru totul miroase deja a mancare buna. Urlu ceau, ca sa se auda pana in capatul apartamentului. Mari apare in usa ultimei camere, sub forma unui cap si incepem sa facem mutre si sa ne prostim.

Cred ca toata prosteala si copilareala asta e o recuperare a timpului pe care nu l-am petrecut impreuna cand eram copii, pentru ca nu aveam nici cea mai vaga idee una de existenta celeilalte.

Dupa ce imi las papucii in mijlocul drumului, cum fac de obicei (gest involuntar de altfel, dar care arata ca ma simt muuuult prea comod la ea in casa), ma strecor in bucatarie si infig prima furculita pe care o gasesc, in mancarea din prima oala de pe aragaz. Mmmm... pui cu vinete... Cand ajunge si Mari, ma gaseste scufundata in camara ei, rontaind. Comenteaza ceva despre cum nu poate ascunde nimic de mine si dupa aia se enerveaza un pic, pentru ca altfel nu ar fi completa ziua.

Ne apucam sa facem planurile de bataie, care dureaza mai mult decat gatitul propriu-zis, pentru ca se extind la nesfarsit in variate paranteze, care contin lucruri care nu au nici o legatura cu bucataria. Facem tarta cu afine. Ne incurcam in reteta din prea mult zel si prea mult chef de dans. Rezultatul nu e unul demn de priceperea si cunostintele noastre. Nu-i nimic! Avem frisca!

Dansam prin camera cu gura plina de pseudo-prajitura cu afine si frisca, pentru ca winamp-ul s-a hotarat sa sara la Keep it in the closet de la Michael Jackson. Intr-un tarziu cadem late. Sarim la conversatii serioase. Incercam sa rezolvam probleme existentiale. Nu ne iese intotdeauna. Nu-i nimic! Avem ceai!

Ea se apuca sa scrie niste mailuri. Eu culeg o carte de pe jos si ma apuc sa citesc. Adorm vreo ora si visez vesnica mea strada pietruita din orasul pe care inca nu l-am gasit. Ma trezeste soneria.
Brusc suntem multi. Ne inghesuim pe canapea. Fiecare incearca sa se intinda cat mai mult. Rezulta gadilituri, lovituri sub centura, rasete infundate. Mari pune piciorul in prag "Incetati sau nu ne mai uitam la nici un film!". O sa fie buna de mama rea! Ne pufneste si mai tare rasul si ne mai ia ceva pana ne linistim. Ne rasfiram pe pernele de pe jos. Pornim iar filmul. Radem urmatoarele doua ore.

Sunt epuizata. E obositor sa fii in acelasi timp si copilul hiperactiv si mama.
Azi nu dorm la Mari. Ajung acasa si o sun sa-i spun tot ce am uitat, ca doar n-am avut decat o zi la dispozitie. Ne lungim. Incercam sa inchidem. Rdshul nu se dezminte. Telefoanele noastre fixe se incapataneaza si nu se inchid. Ii spun ca incerc eu ceva. Imi reuseste. O sun sa ii spun ca am reusit sa inchid... :D


Varianta scurta:
O zi la Mari e:
roz cu desene de creta
avalansa de carti
pranzuri de peste
fum de betisoare parfumate
dans inainte de dans
un dulapas cu condimente
rafale de ras in hohote
cultivarea sentimentului de acasa
biletele uitate prin colturi pt mai tarziu
deranjarea vecinei de dedesubt
schimb de vise
transplant de fericire
cani colorate cu animale
bascute rosii la 60 de ani
completare de propozitii
(TO BE CONTINUED)