A judeca. A accepta

Toti avem tendinta sa judecam, mai mult sau mai putin aspru. Ne judecam pe noi, ii judecam pe altii, judecam lumea in care traim. Ne suparam pe actiunile altora, care nu au fost in concordanta cu sistemul nostru de valori. Uitam ca diferentele dintre oameni sunt mari, si potrivirile vor fi intre 0 si 99% si e clar ca nu avem cum sa ne intelegem toti.
La baza toti suntem buni, intr-un fel sau altul, chiar daca actiunile noastre nu sunt mereu asa. Actiunile noastre nasc reactiuni, mai mici, mai puternice, de toate naturile. Alegerile noastre care au legatura cu oamenii sunt cat se poate de personale si orice decizie am lua acest lucru nu face persoana cealalta mai mult sau mai putin ok, ci doar mai mult sau mai putin potrivita, la un anumit moment, cu noi.

Eu inca invat sa accept si functioneaza. Sunt mai calma si ma deranjeaza din ce in ce mai putin actiunile celor din jur. Alegerea mea este ca, dupa o perioada in care, din motive personale, nu am simtit nevoia sa comunic am reinceput sa o fac. Am reinvatat sa spun scurt si la obiect ce vreau, fara nervi, fara angoase.
Asta nu inseamna ca nu o sa mai judec niciodata pe nimeni, doar ca voi judeca inainte sa judec.
Asta nu inseamna ca sunt zen :) , voi face greseli, doar ca tind catre o stare de bine si vreau sa cred ca totul se intampla cu un anumit motiv.

Oricum suntem responsabili de propriul nostru confort, de orice natura ar fi el.

07 Cortina

Piesa e interesanta, geniala pe alocuri.
Aplauzi.
Ai locuri bune, in fata, pe mijloc, dar nu prea in fata ca sa nu pierzi din miscari.
Finalul e apoteotic.
Aplauzi frenetic.
Extraordinar!

Si cortina cade. Cade de tot. Devine o bucata de material nefolositor, adunat morman pe scena. Si vezi actorii obositi cum isi dau jos mastile.

Vezi chelia junelui prim si genele false ale primadonei. Vezi cei 40 de ani ce se ascundeau in spatele buclelor blonde. Vezi ura din ochii actritei experimentate cand se uita inspre viitoarea inlocuitoare atat de tanara. Vezi cat de neinteresanti sunt toti fara spectacolul de lumini cu care se inconjoara. Vezi totul clar si atunci observi figurantul din colt. E la fel ca in piesa. Zambeste cald si viu si hainele de strada nu il schimba in nimic nou. Iese din scena la fel cum a intrat: real.

Pe jumatate dezamagit, te ridici sa pleci. Iesi pe usa si iti dai seama ca locul mastilor e in teatru si nici una dintre ele nu are ce cauta pe strazi.

Simple things

• Snowflakes on my cheeks
• Cooking with/for friends
• Eating platter number nine in Stradivarius :)
• A good cup of tea
• Dancing whenever i feel like it
  
• New information from an incredible conversation
• Long fun breakfasts with lots of fruits and vegetables
• My time for reading
• My photo camera
• People who care
  
• Sitting in Union square just to watch people
• Drawing again
  
• Long sunny days with perfect temperature
• Waking up with the sun on my face
• Cello concerts
• Summer dresses
• Being a nomadic soul
• Traveling till I'm old and gray
  
• Walking in the rain
• Walking barefoot
• Water fights
• Snow fights
  
• Warm hands
• Colorful toy windmills in a balcony (on a street in Venice)
  
• Old good movies
• Sleeping in the grass or in the sand
• Fields of sunflowers
  
• The smell of earth when it rains or of grass when it's cut
• The smell of hay, of wood, of sand
• Bear hugs given and received
  
• Going back to my roots to see the mountains
  
• People that you can talk to for hours till you are to tired to move your mouth
• Jazz
• Getting rid of preconceptions (one a day i say :) )
  
• A piano playing somewhere in the vis-a-vis block of flats
  
• Long walks
• Old street lights
• Unusual old clocks
  
• Tea houses mixed with book houses
• White rooms with white beds and white curtains
• To sleep on my belly
• Living with as few inhibitions as possible
  
• To make jewelery for me and for others
• Living doing what i like
  
• Surprise theater tickets to a good play
  
• To keep interesting messages so i can read them and remember...

And i am still discovering :)