Mi-am scos cerceii la plimbare

si trebuie neaparat sa va uitati pe Wired Stones ca sa vedeti ce am facut :)

Expozitie de obiecte handmade

Dati sfoara in tara si anuntati mai departe pentru ca daca scap de gripa care ma bantuie de cateva zile, particip si eu :)

articolul de mai jos e preluat de la Arisu

"Timişoara. În ziua de 19 decembrie 2008 are loc cea de-a doua expozitie din partea de vest a ţării dedicată obiectelor lucrate de mână. O serie de creatori independenţi s-au reunit sub numele de Cloud Factory pentru a promova arta handmade.

Ana-Maria Teodorescu şi Manuela Marchiş au strâns creatorii locali de produse handmade într-o singură comunitate. Cloud Factory este prima lor ocazie de a-şi prezenta public creaţiile şi tehnicile. Mărgele pictate, cercei fistichii, genţi şi haine îndrăzneţe, cutii colorate şi piese decorative fac obiectul unui eveniment unicat pentru Timişoara.

Cafeneaua culturala Aethernativ in colaborare cu Clouds Factory va invita la un pahar de vin in curtea interioara de pe Str Marasesti,deja cunoscuta pentru ambianta familiara.Cloud Factory propune timişorenilor o expozitie inedită de creaţii handmade şi workshop-uri pentru cei interesaţi să-şi stimuleze latura creatoare.

"Dorim să aducem în actualitate produsele unicat, create manual cu migală şi imaginaţie. Vrem să dezvăluim şi celorlalţi secretele meşteşugului nostru şi să-i inspirăm să-şi descopere creativitatea", declară Ana-Maria Teodorescu, una dintre iniţiatoarele Cloud Factory.

In ziua de 19 decembrie,incepand cu orele 14 se vor desfăşura workshop-uri de pictură pe sticle de vin si borcane concepute ca si decor pentru masa de sarbatori, pe bile reciclate din lemn si modalitati de impachetare a cadouriilor in stil japonez din material textil. Evenimentul are şi o puternică componentă ecologică, promovând reciclarea prin reutilizare. O bună parte din artişti recuperează materiale vechi şi le integrează în operele lor, conferindu-le astfel o nouă utilitate.

Cloud Factory este o mişcare anti-uniformizare care oferă soluţii originale pentru un stil de viaţă modern. Artistii s-au adunat în jurul ideii că fiecare persoană este unică şi merită produse unicat prin care să-şi exprime personalitatea. Expoziţia, face parte dintr-o serie de manifestări care urmăreşte să promoveze comunitatea handmade din vestul ţării, să o aducă în atenţia celor care apreciază frumosul şi originalitatea şi le gasesc tot mai rar în jur

Cu prietenie,

Aethernativ in colaborare cu

Cloud Factory"

Jerry Lewis

Sketch-uri care imi aduc aminte de copilarie.
In special primul. Ma facea sa rad de fiecare data.

Intalnirea clandestina a blogerilor

Ne-am intalnit asa cum si-a dorit Cami, adica in Irish. Totul a inceput cu 2 si cand am ajuns eu erau deja 4. Dupa care brusc au mai aparut 3 si apoi inca 2. In final am fost cam 15. Nu i-am numarat pentru ca oricum nu sunt buna la matematica si in plus a fost un du-te vino continuu
Oricum important e ca a fost o seara plina. S-au furat tigari, s-a baut de toate, s-au discutat road-tripuri, s-au facut bancuri, s-a discutat si s-a dezbatut pe teme variate, s-au facut permutari de n luate cate k, astfel incat toata lumea a stat langa toata lumea, au aparut si fete noi, am avut si non-bloggeri.
Mai multe nu spun. Nu avem poze. Sa nu ma intrebati de lista pentru ca totul a fost "Off the record, on the QT, and very hush-hush..." :)

Felinare pentru Rares

Praga

Piatra Neamt

Praga

Munchen

Am promis...

Am promis ca nu mai fac asta nciodata.
Stateam cu ochii inchisi si ma gandeam "Cum ar fi daca...?"
Degetele mele cautau cartea de vizita tremurand.
Ma uit lung la ea si o invart intre 3 degete.
Ma uit la numarul de telefon de trei ori inainte sa tastez...
Ma razgandesc atunci cand aud primul sunet la capatul firului...
De ce imi e frica? E atat de complicat?
Sun din nou.
Raspunde ragusit.
Ii spun tot.
Absolut tot...
Imi spune ca o sa ajunga in maxim 45 de minute.
Inchid usor.
Ma simt sfarsita, sfasiata...
Sunt doar obosita imi spun.
45 de minute...
Dau drumul la film ca sa astept.
Ma relaxez treptat.
Vocile incep sa se auda departe.
Imaginile imi fug din fata si ma pierd.
Visez o pisica neagra cu ochii albastrii.
Exact in acelasi moment suna interfonul.
Tresar.
Ma indrept, inca nedezmeticita, cu pasi impleticiti de om beat, sa deschid.
Nu intreb nimic, doar apas puternic tasta de acces.
Ultimele minute sunt un an.
De ce nimeresc eu sa stau mereu la ultimul etaj?
Nimic nu ajunge pana aici sus!
Il aud...
Pasii se opresc
In sfarsit!
E la usa si eu zambesc.
Il invit inauntru si ii iau povara din maini.
Prima gura a fost ravsitoare.
A fost cea mai buna pizza din viata mea.
Am promis ca nu mai fac asta niciodata.

Moonlight

Luna nu ma lasa sa dorm.Ma incorseteaza in cercurile ei de ger.
Pe strada mea miroase a iarna.
Oameni gri trec pe langa mine cu fetele lor inerte. Nici un rid, nici un muschi.

Promite-mi ca atunci cand o sa ma iei de mana ca sa ne pierdem pe strazi o sa zambim, nu din inertie... si o sa radem din toata inima. Eu voi fi rosie si tu vei fi violet si vom trasa dungi peste fetele gri

Petitie ICR

"Reducerea bugetului Institutului Cultural Roman pe anul 2009 este un act anticultural al Guvernului Romaniei condus de dl. Calin Popescu Tariceanu! Arta romaneasca are nevoie de bani pentru a se face cunoscuta in strainatate iar artistii romani trebuie sa fie prezenti in circuitele culturale internationale! Semnati petitia deschisa pentru sustinerea bugetului in forma propusa de echipa ICR."

Interesul pentru cultura a scazut simtitor in ultima vreme, din cauza numarului mic de evenimente, a lipsei de publicitate in ceea ce priveste cultura si a organizarii cu un buget deja limitat. De ce se simte nevoia agravarii situatiei?

Semnati si dati mai departe.

Migrena

As putea sa povestesc dramatic, cum durerea ma prindea cu cangile ei de metal si imi chinuia tamplele, cum din creieul meu se mai spargea o bucatitca la fiecare pas.... Sincer? Ma durea capul ingrozitor de-mi venea sa-l dau, sa-l schimb, sa ma ascund de soarele pe care frisoanele mele il doreau, asa ca am inceput sa-mi indrept atentia spre imaginile ce se succedau rapid prin fata ferestrei troleibusului care ma ducea acasa. Cu multa vointa mi-am propus sa-mi aduc aminte cat mai multe din persoanle pe care le prindeam in vizor.

• baiatul cu fata piscata de varsat care nu avea curajul sa ridice privirea pentru ca nu se considera destul de bun sa priveasca pe cineva in ochi
• barbatull slab ca o scobitoare care venea dupa el si pe care te asteptai sa-l ia vantul in fiecare moment
• baiatul rotunjor care-si aranja freza si dupa aceea isi scutura matreata de pe umeri
• un nenea chel, cu mustata generoasa, neagra, pomadata si rasucita la colturi , cu camasa rosie si catarama mare argintie
  
• cele doua pipite imbracate in roz si verde, cu mult auriu in compozitie, care asteptau sa treaca strada
• cuplul plictisit care se tinea de mana, fiecare uitandu-se in alta parte, ea blonda, el castaniu cu parul cret, amandoi scosi din reviste
• grupul galagios de fete si baieti care ieseau de la liceul de muzica, baietii se bateau cu arcusele de la viori
  
• fata cu parul portocaliu turbat, tunsa inegal, cu tenisi de aceeasi culoare, care se juca incet cu unul din ciucurii de la bluza(si aceasta cu nuante de portocaliu)
• baiatul care inca nu se hotarase daca e gay sau nu
• cuplul de batrani pe care ii depasea toata lumea, care mergeau ca si cum tot timpul era al lor, ea, cocheta, avea o brosa verde, el, pedant, purta cravata albastra
  
• fata imbracat in haine de firma, care credea ca toti barbatii se uitau dupa ea (nu chiar toti :) )
  
• doamna cu parul rar si unghii lungi, care nu a auzit ca vopsitul nu ajuta la cresterea parului
• copilul pe care l-au trimis parintii dupa tigari
• cei trei fani 0 zone (folositi-va imaginatia
• cele doua prietene prinse intr-o conversatie care le facea sa nu mai vada nimic imprejur
• tipa neindemanatica care si-a scapat poseta pe jos si nimeni nu o ajuta sa-si stranga lucrurile
• alpinistul care vopsea un bloc in portocaliu
  
• the alpha male cu ochelari de politist corupt, cu esarfa stil arab, cu freza ascutita, cu sireturi de culori diferite, urmat indeaprope de inca 4 baieti
  
• vanzatoarele de la fosta tutungerie (actual magazin de haine), de care mari mi-a spus ca lucreaza acolo de cand era ea copil

atat, ca dupa aia am coborat.
Nu stiu daca ati avut chef sa citit tot ce am debitat, dar mie mi-a trecut durerea de cap. Oricum, ce am observat a fost ca mai mult de trei sferturi din oameni erau singuri pe strada.

Zodii

Nu cred in zodii, dar unele parti se potrivesc.

Cineva mi-a spus ca sunt zodie de aer, avea dreptate din moment ce mai toata viata am fost aeriana. Imi lipseste faptul ca nu am mai visat ca zbor de cel putin un an, pentru ca ele erau cele mai reale vise. Acum cand vreau sa plutesc imi umplu cada cu apa si ma uit, printre aburi, la tavanul vopsit in albastru si imi imaginez ca sunt in mijlocul lacului meu preferat, pe vremea cand nu toti bibanii isi facusera vila pe malul lui un pic nisipos, cand era liniste si noaptea puteai sa privesti calea lactee pentru ca nu era acoperita de luminile discotecii.

Cineva mi-a spus ca sunt gemeni, pentru ca in mine se bat doi. Cand era insarcinata, mama a crezut ca sunt gemeni, pentru ca eram mare si doctorita a auzit doua inimi batand in burta ei rotunda. M-am nascut una, dar pe la 3 ani, mi-am inventat o sora geamana, pe care sa pot sa dau vina pentru toate boroboatele pe care le faceam. Era cu 3 minute mai mare ca mine.
Mai tarziu am hotarat de comun acord cu mai multa lume, ca am multiple personalitati pe care le schimb ca pe manusile colorate, cu un deget, pe care mi le facea bunicul.

Cineva mi-a spus ca sunt nascuta in anul cainelui, ca mai mult latru decat musc, ca sunt loiala si omului care nu merita. Aici l-am contrazis, am invatat sa musc adanc si sunt loiala doar celor care merita.

scrisori...

Intre 2 sesiuni de strans dupa mine in casa in care am stat in munchen am gasit postul asta.
Si am inceput sa ma gandesc ca am scris scrisori de dragoste unei singure persoane, sub forma de biletele scurte si amuzante. Am stiut ca o sa arate biletelele mele urmatoarei, pentru ca si mie mi le-a aratat pe ale celorlalte de dinaintea mea si totusi l-am lasat sa le pastreze.

Fiecare barbat care a avut un impact puternic asupra mea, are un acrostih pe undeva printre alte hartii personale. Nu sunt multi si misterul ramane, nu le voi scoate din dosar pt nimeni.

Ma gandeam la concluzia care am tras-o din postul de mai sus: barbatii rad de dragoste si dezvaluie secretele cu o usurinta la fel de mare ca si greutatea cu care o alta persoana le-a scris cuvintele dintr-o scrisoare de dragoste.

Mi-au fost scrise si mie scrisori de dragoste. Nu stiu daca exista o persoana care sa nu aiba asa ceva in cutia cu amintiri. Eu imi pastrez scrisorile de dragoste si nu rad de greselile din ele sau de ce exprima. Le recitesc cand simt ca e necesar. De fiecare data ma socheaza modul in care te vede o alta persoana, mai ales una indragostita. De fiecare data cand termin de citit o astfel de scrisoare imi vine sa ma asez in fata oglinzii si sa ma dezbrac de prejudecati, de orgolii, de nesigurante, de nefericiri, de ganduri negre. Nu e o incercare de crestere a increderii in sine, ci de a avea un moment de claritate, pentru ca, uneori, atunci cand ma uit in oglinda nu ma recunosc.

Munchen

Am parasit Venetia si nu pot sa spun ca intr-un fel nu-mi pare rau, doar ca avand in vedere ca de la discomfort total am ajuns la comfort perfect nu pot sa fac altceva decat sa ma bucur.
In Venetia patul a fost inconfotabil, spatiul a fost restrans la un minim minimal, mancarea era putina, nu extraordinara, dar scumpa. Acum stau cu o sticla de bere (s-a dus cura mea de detoxifiere a organismului!) in fata unui comp, rontai din bunatatile pregatite de prietenul in a carui apartament stau si ascult radio guerilla pentru un pic de tenta de acasa.
Nu am vazut niciodata un spatiu atat de bine organizat si un tip asa de ordonat in viata mea!
A riscat mult lasandu-si apartamentul pe seama unei dezordonate ca mine! :)
Singurul lucru de care imi pare rau este ca nu stiu daca o sa apuc sa-l vad, el fiind plecat la Paris pana vineri, eu vineri avand ziua de plecare catre Timisoara :(
Cred ca trebuie sa-i las un bilet cel putin la fel de lung cu mi-a lasat el (4 pagini :) )

Venetia

Tastez de undeva dintr-o sala de la biennala de la venetia. Simt cateva perechi de ochi care se holbeaza la mine pentru ca destinatia acestui calculator nu era de a imi scrie eu posturile pt blog, dar avand in vedere preturile infernale pt 15 min de net (2-4 euro), trisez!
Ma intorc sambata!
Doamne cat de bine chiulesti de la cursuri cu acordul profilor!

Cautare

Orasul era o himera... Un joc al mintii...
Am cautat ceva real de care sa ma pot agata. Treceam pe langa oameni fazi, semanand cu o ceata, ascunsi de propriile frici si ganduri negre. O alee de imagini sterse pe langa care imi aluneca privirea. Atunci l-am vazut, cu bratele lui goale, impletite intr-un dans nefiresc, prins intr-o toamna mai tarzie decat toti ceielalti copaci din jurul lui, si mi-am amintit de o plimbare la brat, de cuvinte alunecand usor, de zambete, de idei intelese din priviri. Mi-am amintit de sentimentul rar de a apartine.
Locul meu a ramas acolo si totusi nu l-am mai gasit.

Pentru oamenii de care mi-e dor

...si cu care nu am niciodata destul timp sa vorbesc.
Evenimentele acestei luni:
Am fost la Festivalul dramaturgiei Romanesti, care s-a dovedit mai bun decat anul trecut.
Am dansat la concert la Ternipe si la Taraful din Clejani. Am ascultat-o cu placere, dar intr-o atmosfera destul de ciudata, pe Maria Raducanu.


Ternipe - Arva Asszony


Taraful din Clejani - Dumbala dumba


Maria Raducanu - Trei focuri arde pe lume

Am fost la:

• Deformatii, un spectacol despre fricile trecute, prezente si poate viitoare, scris destul de pueril si neimpresionant
• Boala familiei M, regia Radu Afrim, care nu se dezminte nici de data asta
• Poimaine alaltaieri, care m-a impresionat prin creativitatea scenografiei, a costumelor si a firului fiecarei povestiri. Spectatorii au stat pe scena, spectacolul jucandu-se aproape, ceea ce a contat enorm. S-ar putea pune in scena cu succes intr-un club.
• Portretul Doamnei T, cu Olga Tudorache. Un spectacol care a fost destul de simplist. Impresionant a fost faptul ca actrita are o varsta si un palmares de-a dreptul extraordinare.

Am fost la 2 nunti frumoase. Desi am vazut destul de multi oameni porniti impotriva ideei de nunta, din cauza micilor lururi enervante, inevitabile, mie mi se pare mult mai important ce fel de oameni sunt mirii, invitatii si cum e muzica si nu in ultimul rand ce persoana esti tu, adica dornic(a) sa te simti bine sau sa te lamentezi.
La nunta Adinei a fost foarte bie organizata partea de muzica, asezarea la mese a fost facuta foarte inteligent si am revazut oamenii cu care nu am timp sa ma vad prea des. S-a ras in hohote si s-a dansat pana la epuizare. A fost o combinatie intre o petrecere de gala si vechile noastre iesiri in grup ca sa dansam. A durat mai bine de 12 ore, de la 2-3 dupa-amiaza la 3 si ceva noaptea.
La nunta Andei, m-au distrat nespus nasa si nasul pe care nu-i cunosteam de nici o culoare si in masina carora am nimerit pentru plimbatul intre casatoria civila si cea religioasa si cu care aveau o groaza de glume in program Au fost cei mai destinsi nasi pe care i-am vazut. In rest alti colegi, alta lume , alta distractie.
Cat despre bloggeri:
Am gatit de doua ori cu Cami, condimentat cu discutii si Radu imi datoreaza un iesit la o cafea.

Camera mea... (sau am nevoie de rafturi)

... e mica si are mobile desperecheate.
Cuverturi lungi acopera locurile de stat mult si pre diferit colorate, cu modele din perioada bunicii.
Pe pereti atarna, la-ndemana, umerase cu camasi si genti colorate.
Intr-un colt se inalta sulurile orasului imaginat de mine.
Oglinda mare pe care am gasit-o proptita de un perete intr-o noapte e acum proptita pe fotoliu.
Pe jos: covor moale cu flori mari si amuzante.
Am improvizat peste tot din nevoie de spatiu.

Sunt colectionara de lucruri, dar la putine tin cu adevarat:
la ursuletul de plus peticit din fabrica, mic si gri, asezat pe o bucata de TRESPA,
la pulovarul portocaliu, in care se afla 4 generatii de haine, mereu tricotate si desfacute de bunica pentru mine
la Povestirile Orientale, care acum se plimba pe la Schimb de carti
la fostul inel de logodna al matusii mele pe care l-am primit la 14 ani
la perforatorul in forma de luna care rade, pe care l-am cumpara din flohmarkt in Viena
la doua camasi in dungi din perioada hippie a parintilor mei
la medalionul bunicii in care se afla poza bunicului.

Camera mea nu e a mea. Imi vine sa pictez pe pereti si nu am voie, imi vine sa-mi atarn rafturi de sticla sau de lemn prinse cu lanturi si nu am voie. Imi ramane fereastra mea prin care se vede cerul mereu schimbator, canile mele cu margarete galbene, cartile pe care nu mai am unde sa le pun...

Skyline

M-am trezit tarziu, cu ochii lipiti ca si ochii de copil mic. Stau si privesc apusul prin pleoapele rotunde. Mulate peste amintiri.
Cald...
Vantul imi transforma fata in Rece. Doar ochii imi ard a Febra.
Straturi de umbre se aseaza pe gene. Hotar intre Febra si Somn. Ma stanjeneste noaptea. E cosmarul meu. Sa fiu inchisa intre patru pereti cu noaptea. Ii caut marginile ascutite si i le pipai ca un orb. Noaptea are margini doar cand e colorata.
Rosu...

O zi la Mari

Ma trezesc si ma intind lenes. E 10:50. La 11 trebuie sa fiu la Mari. Ma cocolosesc si mai bine in patul cald si zambesc. E atat de confortabil sa stie cineva din oficiu ca o sa intarzii! Imi trag pe mine prima pereche de pantaloni care-mi cad in mana, un tricou si un hanorac (unul mare in care ma pierd) si plec. Ajung in 10 minute, dupa ce am cules de pe drum o punga de zahar din plantatia de pe colt si niste fructe din piersicul din piata. Nu stiu ce gatim azi, dar cand intru totul miroase deja a mancare buna. Urlu ceau, ca sa se auda pana in capatul apartamentului. Mari apare in usa ultimei camere, sub forma unui cap si incepem sa facem mutre si sa ne prostim.

Cred ca toata prosteala si copilareala asta e o recuperare a timpului pe care nu l-am petrecut impreuna cand eram copii, pentru ca nu aveam nici cea mai vaga idee una de existenta celeilalte.

Dupa ce imi las papucii in mijlocul drumului, cum fac de obicei (gest involuntar de altfel, dar care arata ca ma simt muuuult prea comod la ea in casa), ma strecor in bucatarie si infig prima furculita pe care o gasesc, in mancarea din prima oala de pe aragaz. Mmmm... pui cu vinete... Cand ajunge si Mari, ma gaseste scufundata in camara ei, rontaind. Comenteaza ceva despre cum nu poate ascunde nimic de mine si dupa aia se enerveaza un pic, pentru ca altfel nu ar fi completa ziua.

Ne apucam sa facem planurile de bataie, care dureaza mai mult decat gatitul propriu-zis, pentru ca se extind la nesfarsit in variate paranteze, care contin lucruri care nu au nici o legatura cu bucataria. Facem tarta cu afine. Ne incurcam in reteta din prea mult zel si prea mult chef de dans. Rezultatul nu e unul demn de priceperea si cunostintele noastre. Nu-i nimic! Avem frisca!

Dansam prin camera cu gura plina de pseudo-prajitura cu afine si frisca, pentru ca winamp-ul s-a hotarat sa sara la Keep it in the closet de la Michael Jackson. Intr-un tarziu cadem late. Sarim la conversatii serioase. Incercam sa rezolvam probleme existentiale. Nu ne iese intotdeauna. Nu-i nimic! Avem ceai!

Ea se apuca sa scrie niste mailuri. Eu culeg o carte de pe jos si ma apuc sa citesc. Adorm vreo ora si visez vesnica mea strada pietruita din orasul pe care inca nu l-am gasit. Ma trezeste soneria.
Brusc suntem multi. Ne inghesuim pe canapea. Fiecare incearca sa se intinda cat mai mult. Rezulta gadilituri, lovituri sub centura, rasete infundate. Mari pune piciorul in prag "Incetati sau nu ne mai uitam la nici un film!". O sa fie buna de mama rea! Ne pufneste si mai tare rasul si ne mai ia ceva pana ne linistim. Ne rasfiram pe pernele de pe jos. Pornim iar filmul. Radem urmatoarele doua ore.

Sunt epuizata. E obositor sa fii in acelasi timp si copilul hiperactiv si mama.
Azi nu dorm la Mari. Ajung acasa si o sun sa-i spun tot ce am uitat, ca doar n-am avut decat o zi la dispozitie. Ne lungim. Incercam sa inchidem. Rdshul nu se dezminte. Telefoanele noastre fixe se incapataneaza si nu se inchid. Ii spun ca incerc eu ceva. Imi reuseste. O sun sa ii spun ca am reusit sa inchid... :D


Varianta scurta:
O zi la Mari e:
roz cu desene de creta
avalansa de carti
pranzuri de peste
fum de betisoare parfumate
dans inainte de dans
un dulapas cu condimente
rafale de ras in hohote
cultivarea sentimentului de acasa
biletele uitate prin colturi pt mai tarziu
deranjarea vecinei de dedesubt
schimb de vise
transplant de fericire
cani colorate cu animale
bascute rosii la 60 de ani
completare de propozitii
(TO BE CONTINUED)

Sympathy

Vorbesc pe messenger (mod comod de a nu iti arata fata si reactiile altora) si bag un smiley in sila, unul cu zambet mare si gras ca sa se creada ca zambesc din tot sufletul... Promit ceva si stiu ca o sa ma tin de promisiune...
E exact 1:38. Noaptea e un sfetnic inselator, mereu ma aduce in cele mai incomode situatii si desi creierul meu imi arata exact, ca la prosti, cu sageti de toate culorile, calea corecta, eu o cotesc si-mi spun ca o sa ma descurc cumva si fara atatea indicatii (imaturitate?).
Conversatia lancezeste, pentru ca incerc sa scriu un mail. Vreau sa o inchei. Sunt trasa de maneca intr-un mod subtil. Incepem iar, cu replici scurte si inaintam catre nimic, totul se intrerupe brusc fara sa mi se dea drept la replica si ma gandesc ca omul asta stie exact ce ma scoate din minti... In cazul asta era usor, cine nu se enerveaza cand i se inchide telefonul/messenger-ul/usa in nas si e lasat la jumatatea replicii? Interesant e ca nu imi aduc aminte de restul situatiilor, decat ca o confirmare a reactiei finale. De fiecare data imi sare tandara si tot de fiecare data imi aduc aminte ca e doar un copil. Pentru el oamenii sunt de unica folosinta. Cere atentie si afectiune din oficiu si vrea sa aiba mereu ultimul cuvant.
Never again. Zambesc... Adorm

Blogareala 9

Sunt ingrozitor de lenesa... nu-mi vine sa scriu nimic, ca e prea mult de scris, dar poze gasiti
ICI SHA

Bijuterii sau iar ma apuc de impletit

M-am apucat odata sa impletesc din joaca pietre semipretioas pe fire de sarma ca sa-mi fac un colier pentru o bluza. Ajunsesm la suprasaturatie in ceea ce priveste marfa existenta pe piata, raportul calitate pret fiind foarte scazut, asa ca m-am apucat de impletit.

A fost greu la inceput, degetele mi se incurcau intre ele si inspiratia nu mai parea sa vina, mai ales atunci cand am dorit sa incep sa vand. Treptat m-a gasit multitudinea de pietre semipretioase si culorile si-au gasit locul. Firele de cupru se incolacesc si creeaza povesti.
M-am oprit la un anumit moment nestiind incotro sa mai merg, acum caut din nou drumul.
In curand o sa fac o noua colectie.
Ca sa vedeti despre ce vorbesc: Wired Stones

Dulapul

Cand sunt in faza de mai jos imi fac ordine in dulap. Aranjez, sortez, probez, arunc.
Sunt o fire dezordonata de felul meu, doar dulapul si calculatorul meu sunt ordonate. Cand imi fac ordine in dulap, imi fac ordine in ganduri. Cand resusesc sa-mi fac ordine in camera, gandurile mele sunt in perfecta ordine.
In momentul asta vreau sa-mi vand din haine pentru ca dulapurile mele gem de lucruri si m-am saturat sa am haine care imi plac dar nu le port, haine care nu imi mai vin sau haine care nu imi mai plac pur si simplu.

Vreau sa fac un party la un anumit moment. Pentru toate femeile care vor sa scape de haine: hai sa facem un SALE de nebune. Anyone interested?

O singura precizare...trebuie sa fiti din Timisoara.

Lipsa de inspiratie, timp, chef si sentimente pozitive

Cam asta a fost cu mine in ultima vreme si din pacate inca nu s-a terminat

Sunt in Piatra Neamt!

si ma bucur un pic de vacanta
am multe amintiri aici si ma simt acasa
mai multe detalii cand ma intorc

Actiunea de prindere a lui Jerry....

Ma gandeam la desenul animat,unde am ajuns sa tinem mereu partea soricelului pentru ca motanul era prezentat mereu ca fiind lacom si meschin... dar ma intreb ce ati face daca ati intalni specimenul din familia rozatoarelor la voi in apartament, mai exact intre gemul de la usa de la camera si perdea. Ma gandesc ca ati actiona ca si mine. Nu, nu am urlat si nici nu mi-am chemat barbatul de pe coclauri si nici deratizarea, pur si simplu mi-am trezit colega de apartament si am rugat-o sa-mi aduca un castron si un capac ca sa-l prind si sa-l duc afara. Cu multa rabdare am reusit sa duc la bun sfarsit cele doua actiuni, in ciuda rugamintilor colegei mele de a-l omora.
Acum stau si scriu din perspectiva a 2 Daciane, una care isi aduce aminte de scumpii ei hamsteri, dragalasi si curati si careia i-a placut, privind de pe partea cealalta a sticlei, soarecele mic si gri, (poate mai speriat decat ea) prins acum intre sticla si castron si cea terifiata de perspectiva unui rozator care se inmulteste cu viteza luminii pe oriunde poate si care roade tot ce prinde... acum ramane sa vedem daca era mascul sau femela si daca a locuit la noi mai mult decat am fi vrut... daca gasesc pui vrea sa-i adopte cineva? :)

Ecritures - Expozitie de grafica

...si nu doar atat. Prietenul meu Sammy (Matsimouna Zitou Manza) a venit cu o idee extraordinara si originala. A combinat, asa cum ne-ar placea tuturor, toate activitatile care l-au pasionat, pe care le-a cultivat de-a lungul timpului, si le-a redat in expozitia sa de scrieri colorate.

Totul a inceput cu Les orientales, seria de poezii a lui Victor Hugo pe care le-a comprimat, alegand cateva versuri care i-au trezit sentimente puternice. A urmat "traducerea" lor in caractere inventate, a caror idee i-a venit pornind de la alfabetul pe care el si prietenii lui il foloseau in copilarie pentru mesaje secrete, neintelese de cei mari. Alfabetul acesta combinat cu diferite scrieri vechi(ebraica, asiatica), capata noi valente, devenind mai mult decat cuvintele care le compune, incercand sa exprime si vizual sentimentul din fiecare fashie - poezie. Totul apare unitar pe fondul simplu, pictat intr-o gama restransa de nuante, care se bazeaza pe detalii (simboluri, textura, suprapuneri, diferite tehnici din pictura).

Vernisajul a constat intr-o prezentare teatrala a fiecarei fashii impreuna cu poezia atribuita ei. Nu pot fi vazute separat, asa ca versurile sunt expuse impreuna cu grafica. Mergeti sa le vedeti. Eu zic ca merita. Sunt expuse pana in 16 august la Humanitas - Joc secund de pe str.Lucian Blaga.


Dupa vernisaj, am scos artistul in oras la o bere, nu ne vazusem de mai bine de jumatate de an

puteti vedea aici articolul si fotografiile de pe tion

Asta ma obsedeaza in ultima vreme

si nu o sa treaca pana cand nu o sa ascult un violoncel live!!!!
Nu stiu ce am, pentru ca demult nu m-a mai obsedat ceva atat de puternic!
Si nu vreau chiar orice! Vreau combinatia Bach-violoncel...
Help!

J.S. Bach - Suita no. 1 pentru violoncel

Things that i like/want right now

My photo camera
- Camera mea foto
Few days in the country, sleepin in hay and bathing in rivers
- Cateva zile la tara, sa dorm in fan si sa ma balacesc in rau
To get to Prague
- Sa ajung la Praga
Long sunny days with perfect temperature
- Zilele insorite cu temperatura perfecta
Waking up with the sun on my face
- Sa ma trezeasca soarele dimineata
Cello concerts
- Concertele de violoncel
Long fun breakfasts with lots of fruits and vegetables
- Un mic dejun amuzant plin de fructe si legume
My time for reading
- Timpul meu pentru citit
Summer dresses
- Rochiile de vara
Walking in the rain
- Sa ma plimb prin ploaie
Walking barefoot
- Sa merg desculta
Water fights
- Bataile cu apa
Warm hands
- Mainile calde
Old good movies
- Filmele vechi si bune
People that you can talk to for hours till you are to tired to move your mouth
- Oamenii cu care poti vorbesti cu orele pana esti prea obosit ca sa mai deschizi gura
Tea houses mixed with book houses
- Ceainariile combinate cu librarii
White rooms with white beds and white curtains
- Camerele albe cu paturi albe si perdele albe
To sleep on my belly
- Sa dorm pe burta
To make jewelery for me and for others
- Sa fac bijuterii pentru mine si pentru altii
To keep interesting SMS so i can read them and remember...
- Sa pastrez SMS-urile interesante ca sa le pot citi sa-mi aduc aminte...

TO BE CONTINUED

Focul

A fost odata ca niciodata una bucata persoana care isi revendica viata sociala.
=> merge la spectacol la Societe Noir si se intalneste cu: Adi, Alice, Cami, Radu, Richie si Tomata
face o tona de poze si le pune intr-un final fericit pe blog
Enjoy

Zbor



Semne

Grecul si fumul

Pentru fotografiile astea trebuie sa-i multumesc lui Kostas, care a fumat ca o locomotiva doua tigari una dupa alta ca sa pot eu sa fac poze.
Alti factori determinanti au fost asteptarea interminabila de a intra la un examen, aparatul pe care il car in ultima vreme dupa mine tot timpul si un pic de inspiratie.

Vania ai putea sa faci o poveste cu titlul de mai sus...poate :)

A fotografia

Ma uit peste fotografiile altora si imi dau seama ca a fotografia inseamna nu doar a observa ce se intampla in jur, ci si a-ti pasa de ceea ce vezi... de fapt stiam asta de mai demult, doar ca e prima data cand pun totul in cuvinte

in ultima vreme sunt imuna la ce se intampla in jurul meu sau mai bine zis sunt dezinteresata. Ma simt ca anesteziata. M-am lasat prinsa de un singur scop si nu ma mai simt in stare sa ma deconectez.

Nu mai pot scoate fotografii ca lumea
Doar aparatul ma ajuta

Vreau vacanta, dar ma intreb daca o sa stiu ce o sa fac cu ea...

Jucarie noua

Primit aparat nou

Panasonic DMC FZ-18 gri si smecher

Iata unul din rezultate

Musica

Ascult din ce in ce mai putina muzica, probabil pentru ca am folosit mereu acest mijloc ca sa stau treaza in timpul infinitelor predari de la faculta si astfel creierul meu a creeat o sinapsa intre neuronul care se ocupa cu muzica si cel care se ocupa cu senzatia de disconfort.
Acum ascult Mandalay. a hint: melodia lor Beautiful e in recalama de la ciocolata Kandia.

Cumparaturi

Intre tampoane si orez expandat, mi-au cazut ochii pe servetele
"Hmm, ar trebui sa le cumpar", mi-a fulgerat prin minte. "Intotdeauna e bine sa ai servetele", dar nu stiu ce m-a facut sa trec rapid pe langa ele, sa ma indrept catre raftul cu fructe si sa le uit.
"Azi nu o sa plang", am gandit cu voce tare iesind din magazin. "Azi e ziua zambetelor de clovn."

Seara am avut nevoie de servetele

O zi la Schonbrunn

Dupa o noapte de dormit pe autobuz nu prea aveam chef de fugit prin oras asa ca m-am oprit la Schonbrunn si m-am plimbat pe alei. Am avut mai mult decat o intalnire neobisnuita.

Meet the scared squirrel/Veverita speriata
Si familia fericita de rate
Si copacii de peste tot

Viena din Nou

Pe scurt ca ma grabesc

Plec la Viena, din nou.
Mi-e dor de oamenii de acolo
Excursie ieftina, cazare si drum gratis
Nu puteam sa ratez

Am avut noroc :) nu credeam ca ajung sa plec
Ne vedem saptaman viitoare,aduc fotografii :)
Daciana

Malul celalalt

Iarba e intotdeauna mai verde pe malul celalalt

Probleme existentiale

Poate de asta sunt obsedata de seria mea ireversibila de ceasuri(1 2), pentru ca am momente cand intru in panica si incep sa simt ca nu mai am destul timp, ca am pierdut prea mult, ca nu am facut destule, ca incerc sa adun prea multe informatii din prea multe locuri si voi stii mereu prea putin despre prea multe. Ma panichez si incep sa pierd si mai ireversibil timpul... ma adun in mine ca un melc in cochilie si vegetez.

Am impresia ca am facut prea multe alegeri gresite si ca nu am avut ocazia unei calatorii de descoperire, de formare, asa cum au avut altii cu mai multe oportunitati la-ndemana.. si atunci ce faci? te casatoresti si ai copii ca majoritatea lumii, ca sa iti indeplineasca ei visele si sa realizeze ceea ce tu nu ai putut? Cred ca asta e baza ideei de a face copii din pacate. Din cand in cand mai iese si ceva bun din chestia asta, dar motivul tot cel de mai sus ramane.
Ma pierd in imensitatea lucrurilor pe care as vrea sa le realizez si poate ar trebui sa fac asa cum ma sfatuia cineva...sa nu ma mai gandesc si sa las lucrurile sa decurga normal, dar nu ma pot abtine.

M-am nascut in Romania, am avut o viata mai buna decat multi tineri de varsta mea, nu le pot avea pe toate. Trebuie sa accept lucurile asa cum sunt, dar imi poate spune cineva cum fac asta?

Culoarea noptii

pentru ca mai dispar din cand in cand in noapte...

Mascariciul de Cehov

Ieri, dupa multe esecuri in ceea ce priveste teatrul, am nimerit la o piesa excelenta. Nici nu avea cum sa fie altfel, doar daca Horatiu Malaele sau Nicolae Urs ar fi suferit de o amnezie, uitand total ce inseamna sa fi actor.

Inceputul piesei nu te pregateste pentru hohotele de ras care vor urma. Scenele sunt construite in asa fel incat de la zambet sa ajungi la un ras sanatos binefacator. Oricum, succesul se datoreaza si unei traduceri excelente, avand in vedere existenta multor jocuri de cuvinte.

Eu am preferat sa vad comicul scenelor, decat treagicul, desi acesta este imposibil de ignorat in multe cazuri.

E o piesa care te bantuie, multa vreme dupa ce ai parasit sala de spectacole. M-am trezit rememorand replici si mimand miscarea scenica in timp ce mergeam catre casa. Cand m-am trezit din vraja, am surprins priviri ciudate indreptate catre mine. Probabil ca am fost considerata cel putin excentrica.

Daca mai prindeti ocazia mergeti s-o vedeti. E obligatoriu!!! Nu toti avem norocul celor din Bucuresti, unde inca se joaca la Bulandra.

Votati-l pe Brancusi in "Top 500 artisti ai secolului XX"!

Puteti vota pe site-ul Saatchi Gallery.

http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/

Sursa: Rl online
Marti, 25 Martie 2008

Site-ul celebrei galerii Saatchi din Marea Britanie realizeaza un top al primilor 500 de artisti ai secolului 20, bazat pe voturile internautilor. Romania este reprezentata de sculptorul Constantin Brancusi (1876 - 1957) si de pictorul Victor Brauner. Cel mai mare sculptor roman ocupa marti, in jurul orei 15.00, prima pozitie, cu peste 11.000 de voturi, la o distanta foarte mica de pictorul Egon Schiele.
Nascut in 1876, la Hobita (Gorj), Constantin Brincusi este considerat drept unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului 20. Una dintre lucrarile sale, "Pasare in spatiu", s-a vindut, in 2005, la o licitatie a casei Christie's din New York, pentru 27,5 milioane de dolari.

Se pare ca au fost retrase 2000 de voturi din contul acestui artist pentru ca a primit prea multe din Romania, el ajungand pe locul 14 in loc de 5. Nu mi se pare corect, dar sunt inca multi care nu au votat, asa ca hai sa trecem la treaba.

Cadouri...

Pentru ca imi aduc aminte pe bucati de cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit o sa fac o continuare(sau mai multe) la un articol mai vechi.
Mi-am adus aminte de cel al lui Bogdan care, stiind ca fac bijuterii pentru o galerie de arta, mi-a cumparat siraguri de pietre semipretioase, de margele de sticla, lanturi, maruntisuri, pe care mi le-a pus in maini, dupa ce m-a rugat sa inchid ochii.
A fost surprinzator si placut. Ma face sa imi dau seama ca oamenii se mai gandesc si la altii si ca poate egoismul e o boala care se poate lecui.

In incheiere vreau sa-i urez La multi ani!!! prietenei mele Roxana, de care m-am instrainat in ultimii 2-3 ani si cu care nu mai comunic asa cum o faceam alata data si de a carei zi de nastere, trebuie sa recunosc cu rusine ca am uitat anul acesta.

A Proiecta

Pentru ca am ramas repetenta la proiectarea de anul 2 si pentru ca nu m-a mai interesat de ea de ceva vreme, trebuie sa refac proiectul acum. Iar am lucrat toata noaptea, pentru ca numai aia o aveam libera intre 2 slujbe, scoala si ceva urme usoare de viata sociala.
Sincera sa fiu sunt cam satula de nopti nedormite si de dureri de cap si mai ales de senzatia ca e ora 10 dimineata cand de fapt e demult trecut de 2. Ma dor ochii si mi-e rau si ma enerveaza ca am defectul/calitatea de a bibili tot felul de detalii ca daca nu.... nu sunt eu.
Mai bine va arat ce a iesit ca sa va dati si voi cu parerea.