Poate de asta sunt obsedata de seria mea ireversibila de ceasuri(1 2), pentru ca am momente cand intru in panica si incep sa simt ca nu mai am destul timp, ca am pierdut prea mult, ca nu am facut destule, ca incerc sa adun prea multe informatii din prea multe locuri si voi stii mereu prea putin despre prea multe. Ma panichez si incep sa pierd si mai ireversibil timpul... ma adun in mine ca un melc in cochilie si vegetez.
Am impresia ca am facut prea multe alegeri gresite si ca nu am avut ocazia unei calatorii de descoperire, de formare, asa cum au avut altii cu mai multe oportunitati la-ndemana.. si atunci ce faci? te casatoresti si ai copii ca majoritatea lumii, ca sa iti indeplineasca ei visele si sa realizeze ceea ce tu nu ai putut? Cred ca asta e baza ideei de a face copii din pacate. Din cand in cand mai iese si ceva bun din chestia asta, dar motivul tot cel de mai sus ramane.
Ma pierd in imensitatea lucrurilor pe care as vrea sa le realizez si poate ar trebui sa fac asa cum ma sfatuia cineva...sa nu ma mai gandesc si sa las lucrurile sa decurga normal, dar nu ma pot abtine.
M-am nascut in Romania, am avut o viata mai buna decat multi tineri de varsta mea, nu le pot avea pe toate. Trebuie sa accept lucurile asa cum sunt, dar imi poate spune cineva cum fac asta?
