Cum sa calatoresti cu trenul in Romania - How to travel by train in Romania

In primul rand, cand pleci la drum cu trenul in Romania, trebuie sa nu uiti ca un tren care nu iese din tara, va avea un anumit grad de murdarie, de la vag in InterRegio (fostele Rapide), la ingrozitor, cu vagoane care se dezmembreaza in cazul Regio(adica fostele Personale).

1. Cand iti iei bilet de tren cu schimbare intr-o statie oarecare, trebuie sa iei in considerare ca trenurile au IN TOT DEA UNA intarziere (am auzit cel putin 12 motive pentru aceste intarzieri - nici macar unul plauzibil) asa ca lasa o distanta generoasa intre trenuri.

2. Trebuie sa deranjezi cam 3 persoane in timp ce esti pe tren: controlorul, pe care sa il intrebi daca din experienta proprie acest tren intarzie mult, o persoana care calatoreste pe aceeasi ruta cu tine, pentru a avea cu cine face front comun si un prieten dispus sa se intereseze de diferite detalii sunand la diferite gari, deci e de preferat sa ai baterie la telefon.

3. Cand iti dai seama ca, desi ai lasat 60-90 de minute intre trenuri, ai toate sansele sa nu prinzi legatura, poti incepe sa-ti faci planul de atac cu ajutorul si sfatul persoanelor enumerate mai sus:

• afli exact cata intarziere are trenul tau si cata intarziere are cel pe care trebuie sa-l prinzi - poate au ambele cam aceeasi intarziere si atunci se rezolva totul de la sine;
• afli ruta celor doua trenuri, pentru a vedea daca drumurile lor coincid si in alte puncte (daca ai noroc coincid) pentru a incerca sa schimbi trenul mai devreme;
• afli alte alternative de transport din diferitele puncte in care te poate lasa primul tren pentru a putea face o schimbare a tipului de mijloc de transport;

Daca ai noroc si ambele vor avea intarziere, probabil ca aceasta va fi atat de mare incat vei ajunge acasa la o ora imposibila cu un taxi care te-a costat mai mult decat tot biletul de tren.
Daca ai ghinion, drumurile trenurilor nu vor coincide in nici un al punct si singura legatura posibila va fi peste 5-6 ore. Deci vei ajunge acasa in timpul necesar unui avion sa faca inconjurul Pamantului.

Ideea acestui articol mi-a venit citind pe tren o carte de Umberto Eco - Cum sa calatoresti cu un somon - o recomand cu zambete :)


1. When you buy a train ticket on a route where you have to change trains, you have to consider that Romanian trains are always late (I heard at least 12 reasons for that - from my point of view, none are plausible) so leave a generous time distance between trains.

2. You have to bother as about 3 people while you are in the train: the train conductor, whom you have to ask, if from his own experience, this train is very late, a person that travels on the same route with you, for making a common front and a friend who can find out different details, by calling different train stations.

3. When you will realize that, even if you have 60-90 min between trains, you have all the chances in the world to miss your link, you can start making a plan, with the help of the 3 people:

• find out exactly how late are both trains, if they are both late - problem solved;
• find out the routes for both trains to see if they coincide, in order to try and change the trains earlier;
• find out other alternative means of transportation from different stations;

If you are lucky, both will be late.If you are unlucky the route will not coincide anywhere else and the next possible train will be in 5-6 hours, so it will take you as many hours to get home as it takes a plane to fly around Earth.

The idea for this article came due to Umberto Eco's - How to travel with a salmon - I smilingly recommend it :)

Viata in tenisi - Life in tennis shoes

Aveam 4 ani si o pereche de tenisi.
Picioarele mi-au crescut si am renuntat la ei fara regrete.
La 8 ani i-am urat.
Imi doream adidasi americani.
La 12 ani uitasem total de ei.
Descopeream pantofii mamei.
La 16 ani i-am gasit din nou.
Colorati mai sui, la chinezii din colt.
La 20 de ani Ce tenisi?
Tocuri subtiri pentru picioare lungi!
La 24 de ani am vazut Roma din doua perechi de tenisi inalti, asortati la orice.
La 28 de ani mi-era greu sa renunt la perechea mea neagra, lasciva de tenisi, rupti in mai toate locurile posibile.
La 32 Am 2 perechi: una neagra, una gri, josi.
I can pull off anything with tennis shoes.... cred :)

I was 4 and had a pair of tennis shoes.
My feet grew and i gave them up. No regrets.
When I was 8 I hated them.
I wanted American sneakers.
When I was 12 I forgot all about them.
I was into my mother's shoes.
Being 16 I found them again.
Funky colors in the Chinese shop around the corner.
20... Tennis shoes? No way!
Stilettos for long legs!
Being 24 I saw Roma with my 2 pair of high tennis shoes, matched for everything.
When I was 28 I gave up my all black, high, sexy pair of tennis shoes, with a heavy heart.
At 32 I have 2 pairs, low: one black, one gray.
...and I can pull off anything with tennis shoes.... I think :)

13 Mirosul. Atingerea

Imi place uneori sa intru in librarii, desi stiu ca nu voi cumpara nimic. Mirosul de hartie proaspata, noua, imi trezeste imaginatia. Iau cartile si le deschid una cate una, dupa cum ma poarta mirosul. Simt privirea librarului cum imi arde in ceafa si treptat il ignor total pentru ca ma pierd in desoperire. Ating paginile incet, ca sa simt finetea, textura, imperfectiunile. Imi apropii degetele de nari si inspir adanc. Mirosul de cerneala s-a schimbat de-a lungul atator ani. O carte veche se recunoaste nu doar dupa paginile ingalbenite, ci si dupa cerneala. Imi ingrop fata intre pagini si ma gandesc la mana care lasa urme si izuri pe o foaie, la mirosul de cerneala de China, o cu totul alta poveste.

Ridic la intamplare altceva. Cartea care o tin acum in mana are cateva colturi incretite si pagini subtiri si netede ca foita de tigara. Stilul e vechi, mirosul e de proaspat scos de sub tipar. E o carte cu poezii de Nichita Stanescu, cu coperti cartonate, legata ca pe vremea bunicilor mei, cu numele si titlul in basorelief. Materialul ce acopera cartonul e aspru si ciudat. Coperta pare veche. O pun inapoi de unde am luat-o, apoi imi trec mana peste rafturi, incet ca sa imi ramana in memorie si imi umplu narile de miresme in timp ce imi desfac incet bastonul si imi caut drumul catre iesire.

Lumina ochilor scursa in degete

12 Nebunul

Nebunul avea ochii albastrii si barba extrem de alba si ma intreba neincetat si nedumerit de iesirea din labirintul de coridoare goale si strazi fara nume si numar.
Avea mainile stranse pe gramada lui de lucruri valoroase: 15 amintiri amestecate, 5 ganduri clare si un vocabular din mai multe limbi.
Poate fusese profesor sau constructor de aeronave sau visator, dar acum ochii ii erau tulburi si doar din cand in cand privirea i se lumina intr-o fraza curata.
M-a urmat ca un copil pana am gasit, nu o iesire din labirint, ci un loc in care se putea respira. Am vrut sa-l bat pe umar inainte sa plec si m-am oprit la jumatatea gestului, cred ca mi-a fost frica sa nu iau din nebunia lui sau poate din claritate...

10 Coincidente

Tu intrii in sufletul meu cu chipul pe care ti-l dau eu si te transform si ma transformi de parca am fi doua bucati de lut incapatante.
Tu intrii in capul meu cu chipul pe care vrei sa il vad eu si te transformi in ce vreau si ma transform in ceea ce doresti.
Tu iesi din sufletul meu cu chipul tau, cel adevarat, cu tot ce n-am vrut sa vad, cu tot ce am ignorat voit sau nevoit si ma transform in ceea ce sunt.
Tu iesi din capul meu cu chipul tau cel adevarat, cu idei la comun, cu vise intersectate, cu dorinte impartasite.

Uneori toate chipurile coincid.

09 Chipuri

Se ridica din pat isi face doua codite si isi da seama ca timpul trece uneori repede alteori ingrozitor de incet.
Isi imprastie "jucariile" in fiecare bucatica de spatiu.
Strange prin camera si le pune pe toate la locul lor.
Isi prinde parul in coc si danseaza in fata oglinzii.
E cald, se bate cu apa si castiga...partial.
Se prabuseste fara suflare in iarba si rade cu toata gura.
Cade plangand in hohote pe pat si are ochii rosii.
E fragila

Se machiaza usor si isi pune o rochie extrem de feminina si zambeste plina de incredere.
Alearga in tenisi pana cand nu o mai tin picioarele.
Pedaleaza, constienta ca barbatii se uita dupa fundul ei.
Plezneste un barbat pentru ca a exagerat.
Exagereaza cu o mana alunecand pe fundul unui barbat.
Isi sustine cauza cu multa hotarare si calm.
Se enerveaza pentru ca nu are argumente.
Da o palma metaforica si trece mai departe.
Se crizeaza si e total incoerenta.
Are nevoie de o imbratisare data cu forta.
Ofera o imbratisare din toata inima.
E buna.

Inventeaza plina de energie, mancaruri noi, vise noi, pozitii noi.
Simte o brusca si enorma lipsa de chef
Ridica in brate un copil.
Nu si-a dorit copii niciodata si nici nu-si va dori.
Ia viata extrem de in serios.
Rade de probleme ca de niste glume
Conduce si stie ca barbatii o vor vedea mereu ca pe un pericol in trafic.
E puternica.

Isi cumpara sutiene dantelate pentru ea, dar in speranta ca le va vedea si altcineva.
Arata bine in camasa lui.
Arata bine si fara camasa lui.
Isi da seama ca nu merita sa mimeze niciodata un orgasm.
Iubeste neconditionat si irational.
Isi gandeste si isi controleaza fiecare pas, fiecare sentiment.
E rea.

Isi frange mainile de nerabdare si nu mai poate astepta.
Are tot timpul din lume si nu se grabeste niciunde.
Ofera un sfat usor.
Accepta un sfat cu greu.
Nu are nici un complex si e stapana pe ea
Aduna oameni in jurul ei.
Alunga pe toata lumea si vrea sa fie singura.
Traieste intens si plin si zgomotos.
Lipsita de sentimente se bucura de liniste.
Isi aduce aminte de probleme si cade.
Si se ridica si invata din fiecare pas... sau nu.
Oricum e una singura.
E o femeie si mai are atatea lucruri de experimentat!

(Multumesc tuturor femeilor pentru inspiratie)

08 Am spus

Ma uit la ea si stiu ca nu va spune, stiu ca imi va da un sfat si va ramane intre noi. Va fi la fel, reciproc.

Ii spun ce am pe suflet, si diplomata ma va intreba ceva, ma va sustine, dar nu va spune, nu sunt chiar sigura ca niciodata, dar nu acum. E indeajuns.

Vorbesc si stiu ca nu se va putea abtine si totusi ii spun, stiu ca nu ma va afecta pe viitor. E doar adevar. Dureros, dar adevar.

Ma uit la el si stiu ca nu va repeta cuvintele nimanui. Stiu atat de sigur incat mi-e inscris in codul genetic. Ii multumesc undeva in interior si imi asez capul pe umarul lui si el ma mangaie usor.

Eu am nevoie sa spun. Acum.. si el asculta. Ma priveste si imi spune, ca sa stiu de la inceput, ca el nu imi va impartasi nimic.

Il privesc plin. Stiu ca va spune, la un anumit moment, asa cum mi-a spus si mie de altii, de altele si cum va spune si altora de mine si vreau sa cred ca nu.

Voi spune despre mine mereu, pana imi va pieri glasul. Nu mai e mult pana atunci.
Am tacut.

07 Cortina

Piesa e interesanta, geniala pe alocuri.
Aplauzi.
Ai locuri bune, in fata, pe mijloc, dar nu prea in fata ca sa nu pierzi din miscari.
Finalul e apoteotic.
Aplauzi frenetic.
Extraordinar!

Si cortina cade. Cade de tot. Devine o bucata de material nefolositor, adunat morman pe scena. Si vezi actorii obositi cum isi dau jos mastile.

Vezi chelia junelui prim si genele false ale primadonei. Vezi cei 40 de ani ce se ascundeau in spatele buclelor blonde. Vezi ura din ochii actritei experimentate cand se uita inspre viitoarea inlocuitoare atat de tanara. Vezi cat de neinteresanti sunt toti fara spectacolul de lumini cu care se inconjoara. Vezi totul clar si atunci observi figurantul din colt. E la fel ca in piesa. Zambeste cald si viu si hainele de strada nu il schimba in nimic nou. Iese din scena la fel cum a intrat: real.

Pe jumatate dezamagit, te ridici sa pleci. Iesi pe usa si iti dai seama ca locul mastilor e in teatru si nici una dintre ele nu are ce cauta pe strazi.

06 Farfurii

Bunica avea multe farfurii desperecheate, nici un set intreg. Mereu radea si spunea ca e aiurita si pe un bol mai aparea o ciobitura.

Multa lume mi-a spus ca seman cu bunica: cum ma misc, cum vorbesc, cum rad.
Singura mi-am dat seama ca tot ca si ea sunt aiurita, neatenta la lucruri si uneori repezita. Era modul ei de a se copilari pe langa doi nepoti. Era modul ei de a ne face sa ne aduce aminte mai tarziu ca lucrurile nu conteaza.

Astazi, spaland vesela cu nervi, pentru prima data m-am intrebat daca bunica mea a spart atatea siruri de vase din aiureala sau existau multi nervi in corpul ei puternic, multe ganduri negre si grele care dispareau cu fiecare farfurie sparta, cu fiecare cana crapata, ca pentru noi sa fie mereu bunica ce ne-a umplut sufletul.

Cert e ca pe bunica nu am vazut-o plangand niciodata.

05 Maxim doua sanse

Te observ in timp ce vorbesti strengar si iti urmaresc miscarile. Inca le recunosc.
Imi place cand ma imbratisezi cald, dar un pic distant. Inca imi aduc aminte cum mirosi.
Nu-mi pare rau ca am plecat. Desi uneori imi lipsesti, se intampla mult prea rar ca sa mai conteze.
De fiecare data cand ne luam la revedere si ma indepartez fara sa ma uit inapoi, ma gandesc ca doi oameni au maxim doua sanse sa fie impreuna. Doua momente importante cand, unul dintre ei sau amandoi, au o clipa de claritate si incearca sau reincearca o relatie, si noi le-am folosit pe amandoua.


Trecand peste partea de poveste,spun ca doi oameni au maxim doua sanse de a fi impreuna pentru ca al treilea apare fie ca o incercare chinuita de a trai ceva ce nu mai e acolo, fie pentru ca intervine nevoia de a nu fi singur

04 Cand m-am nascut

Cand trebuia eu sa ma nasc, totul afara era gri, ciudat si rece. In locul meu rotund cu lumina difuza era cald, colorat si bine. Dadeam spectacole seara si inotam in fiecare dimineata. Vorbeam cu mama, cu tata si cu umbrele de lumina. Din cand in cand dansam.

La un anumit moment mama a inceput sa-mi spuna ca trebuie sa ma nasc, ca nu o sa ma poata cara toata viata dupa ea, ca ma asteapta atat lume nerabdatoare.
In fiecare zi ma momea cu altceva. De portocale m-am plictisit repede, ca dovada ca nici acum nu le mananc cu placere. De povesti, in schimb, nu ma mai saturam si tata a trebuit sa inventeze altele tot timpul.

Cand a vazut ca intarzii atat, mama s-a speriat. Simtea cum ma lua somnul din ce in ce mai tare si rar o mai mangaiam linistitor pe burta ca sa ii spun ca sunt bine.
Culorile calde se schimbau in verde si totul devenea cetos. Nu mai avem putere si totul devenea confortabil.

Intr-un final m-am nascut. M-au obligat.
Nu vedeam mare lucru si nu intelegeam mai nimic. Uneori ma intreb daca s-a schimbat ceva.

03 Bicolor

Cainele aveau un ochi maro roscat si unul auriu, o cusca portocalie, un munte de nisip, o bunica, doi nepoti si o vie verde. In fiecare seara bunica ii dadea paine cu lapte, in care mai cadeau, din cand in cand, struguri albastrii si nepotii ii smotocea cu fiecare ocazie blana galbena stropita cu negru. Cand bunica a plecat de tot in lumea povestilor si a luat cu ea si casa, iar nepotii au incetat sa mai creada in zane, cainele a captat o familie gri care i-a furat toate culorile. Doar ochii au ramas unul auriu si celalalt maro roscat.

02 Vals

Sincer nu imi aduc aminte cum ne-am intalnit asa tarziu si nici de ce purtam fusta aia de doua palme si cizmele negre pe frigul ala ingrozitor. Stiu doar ca eram pe o straduta linistita si vorbeam de toate asa cum faceam mereu. Era cel mai bun prieten pe care il avusesem in ultima vreme.
Nu-mi aduc aminte nici a cui a fost ideea de a intra prin efractie in curtea de langa sediul de politie. Cred ca a mea, din cauza casei care era in renovare (mai mult un conac).
Lantul de la poarta era asezat acolo de forma si usile nu erau zavorate. Scara din holul principal era cazuta in dizgratie si lasa se se vada cangi lungi de armatura de fier.
Vroiam sa ajung sus, sa vad tot si mi-a tinut hangul. Urcand pe scara ingusta de serviciu am trecut pe langa camaruta unde un panznic gras isi dormea primele ore de noapte.
Am ajuns in sala rotunda de sus tinandu-ne de mana si cu inima pompand adrenalina in fiecare colt. Am inceput sa-i povestesc despre balurile care se tineau in sala aceea si despre cum casa a ajuns in paragina pentru ca proprietarii erau spioni si au trebuit sa fuga in timpul razboiului. Totul in pasi de dans. M-a luat de mana si am inceput sa valsam pe podelele de marmura ca sa le aducem aminte de trecut. Ca sa ne aducem aminte de trecut.
El este in continuare cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata.

01 Constelatii

Undeva la mijloc am inteles ca atunci cand ai libertate nu ai liniste,iar cand ai liniste nu ai libertate si atunci am renuntat la el.
Imi prefer libertatea. Nu am fost niciodata femeia nimanui. Asta am realizat mai tarziu, dupa ce am crezut ca am fost.
Si totusi, uneori, imi lipseste, cu mainile lui de pianist. Atunci cand ma intind pe burta ca sa dorm, nu mai imi mangaie nimeni alunitele (de fapt pistruii) de pe spate. "In fiecare an iti apar doua. Mereu perechi. Asezate la aproape aceeasi distanta, cat sa se tina de mana." imi spunea si apoi le unea cu varful degetului artator, cu linii imaginare, tremurate, in constelatii noi, fiecare cu povestea ei, spusa cu amandoua mainile.
M-am plictitsit intr-o zi de constelatii si nu a stiut sa inventeze altceva sau poate ca am incetat eu sa privesc, sa ascult, sa simt, sa incerc.
Acum imi apare doar un pistrui in fiecare an si ma bucur de noi constelatii doar ale mele.

Povestiri din taxi...

Mereu am noroc de tot felul de specimene ciudate(putin spus) in ceea ce priveste taximetristii
Clasificarea e foarte usor de facut. Astfel avem:
macho man - de toate varstele, care incearca prin diferite metodesa te vrajeasca, uimeasca si sa-ti obtina numarul de telefon,
"El: -Locuiesti demult aici?
Eu: -Nu locuiesc aici, o prietena locuieste...
-Ma gandeam ca o cunosti pe X
-Nu
-A fost prietena mea, dar ne-am despartit
-...
-Acum sunt singur, intr-un apartament asa de mare...
-...
-Tu ce lucrezi?
-Arhitectura
-Interesant... Poftim un numar de telefon in caz ca mai ai nevoie de mine(zambet larg de final, care se vrea seducator, din partea lui, pufnit in ras in drum spre usa blocului EU"

vitezomanii - care uita sa ridice piciorul de pe acceleratie
"Eu: -Ma simt ca in parcul de distractii...nu ai putea sa incetinesti un pic?
El: -Nu va faceti griji n-am avut nici un accident la viteze mari, doar la viteze mici ca nu eram atent, vorbeam la telefon, cautam ceva... Alo, da draga, mai stau vreo 3 ore si vin acasa, stai sa ma uit...nu e la mine."
Mai trebuie sa specific faptul ca nu a incetinit???

pacientii - care tot timpul au impresia ca esti psiholog
"El: -Stiti, fac taxi de plicitseala, m-a parasit nevasta cand eram plecat la munca in Spania, copii nu mai vor sa auda de mine, nu ma asteapta nimeni acasa... E greu singur... Mi-am cautat si eu o femeie, dar ultima mi-a luat banii din casa si a plecat si nu pot sa dovedesc nimic.
Taximetrie fac ca n-am gasit altceva mai bun, dar mie imi ajunge."
Sincera sa fiu de omul asta mi-a fost un pic mila

psihologii - care tot timpul au impresia ca esti pacient
"El: -Aratati obosita!
Eu: -Sunt
-La varsta dumneavoastra nu e bine. Sa stiti ca daca incepeti asa de pe acuma nu va vad bine. Munciti si noaptea?
-Uneori.
-Trebuie sa va organizati mai bine, nu e bine ce faceti
-...
-Pareti si stresata. Stresul nu ajut deloc
-Aveti dreptate...
etc"

smecherii - care incearca sa te ia de fraier (pe astia ii stim toti, ca sunt multi, asa ca nu are rost sa-i povestesc)

Putini sunt stilul gentelman, dar avem si din aceia

Ieri, dupa multe cautari am intalnit in sfarsit un sofer de taxi amuzant, care a inceput sa-mi povesteasca scurt si la obiect diferite intamplarii, cu un umor caracteristic oamenilor cu clasa.
El: -Mi s-au intamplat multe de cand lucrez in taxi
Eu:-Da? (un pic plictisita)
-E greu la inceput, credeam ca eu cunosc Timisoara destul de bine, dar mi-am dat seama ca nu e asa. Vine unul la mine intr-o noapte imi tranteste 30o ooo si-mi zice sa-i duc prietena la un bar de noapte de pe Lipovei. Lucram de vreo doua sapatamani in taximetrie si nu am retinut numele barului, ca m-am gandit ca oricum stie ea.
Ajung eu pe Lipovei si o intreb unde trebuie sa ajunga. Nu-mi raspunde. Ma uit mai bine, dormea. O trezesc si o intrb din nou. La care ea imi raspunde in cea mai pura limba rusa.(Am inceput sa rad cu lacrimi) Din fericire facusem ceva rusa la scoala ... si am intrebat-o unde trebuie sa ajunga cumva cumva si am inteles printre randuri ca nu stie :)
Mi-am pus colegii sa-mi spuna toate barurile de noapte din Lipovei si dupa nu foarte multe cautari, fata a recunoscut unul. Am scapat ieftin...
-Mai aveti intamplari din astea la activ?
-Destule. Acum vreo 3-4 ani la semaforul din Piata Maria, se uraca un tip "La catedrala, va rog" "Bine". Dupa 100m opresc "Am ajuns??" "Da" "Cat ma costa?" "Nimic" "Serios?" "Serios" "Multumesc" "Cu placere".

A fost cel mai de treaba taximetrist din lume omul de mai sus. Imi uitasem banii acasa si m-a dus la un bancomat ca sa scot altii si nu a vrut sa-mi ia banii pentru cursa de la locul unde trebuia sa ajung si pana la bancomat.