10 Coincidente

Tu intrii in sufletul meu cu chipul pe care ti-l dau eu si te transform si ma transformi de parca am fi doua bucati de lut incapatante.
Tu intrii in capul meu cu chipul pe care vrei sa il vad eu si te transformi in ce vreau si ma transform in ceea ce doresti.
Tu iesi din sufletul meu cu chipul tau, cel adevarat, cu tot ce n-am vrut sa vad, cu tot ce am ignorat voit sau nevoit si ma transform in ceea ce sunt.
Tu iesi din capul meu cu chipul tau cel adevarat, cu idei la comun, cu vise intersectate, cu dorinte impartasite.

Uneori toate chipurile coincid.

02 Vals

Sincer nu imi aduc aminte cum ne-am intalnit asa tarziu si nici de ce purtam fusta aia de doua palme si cizmele negre pe frigul ala ingrozitor. Stiu doar ca eram pe o straduta linistita si vorbeam de toate asa cum faceam mereu. Era cel mai bun prieten pe care il avusesem in ultima vreme.
Nu-mi aduc aminte nici a cui a fost ideea de a intra prin efractie in curtea de langa sediul de politie. Cred ca a mea, din cauza casei care era in renovare (mai mult un conac).
Lantul de la poarta era asezat acolo de forma si usile nu erau zavorate. Scara din holul principal era cazuta in dizgratie si lasa se se vada cangi lungi de armatura de fier.
Vroiam sa ajung sus, sa vad tot si mi-a tinut hangul. Urcand pe scara ingusta de serviciu am trecut pe langa camaruta unde un panznic gras isi dormea primele ore de noapte.
Am ajuns in sala rotunda de sus tinandu-ne de mana si cu inima pompand adrenalina in fiecare colt. Am inceput sa-i povestesc despre balurile care se tineau in sala aceea si despre cum casa a ajuns in paragina pentru ca proprietarii erau spioni si au trebuit sa fuga in timpul razboiului. Totul in pasi de dans. M-a luat de mana si am inceput sa valsam pe podelele de marmura ca sa le aducem aminte de trecut. Ca sa ne aducem aminte de trecut.
El este in continuare cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata.

Fotografie...

In sfarsit reusesc sa fac o groaza din lucrurile pe care mi le tot propun!
Am reusit sa ma intalnesc cu o gasca de oameni noi de pe un site de calatorii.
A iesit extraordinar, poate si pentru simplul fapt ca nu ma asteptam sa iasa cine stie cat de bine. Am intalnit atat de multe persoane interesante si interesate de aceleasi subiecte ca si mine si totusi atat de diferite. Discutiile au mers ca unse. S-a ras in cantitati industriale. Si am uitat de timp!!!
De cand m-am inscris pe un site de fotografie parca observ mai bine lucrurile si imi pare rau de fiecare instatntaneu extraordinar pe cae il prind in obiectivul pupilei. Batranul de ieri cu caciula lui de miel si cu barba lui mare si alba, gaborii de la coltul strazii, batranica cersetoare din Arad, porrumbeii care imi zboara exact in fata, o lumina, o cladire...macar acum le fixez mai bine si le vad mai bine. E ca si cum as fi capatat inca o pereche de ochi...
imi recapat viata