duminică, 16 mai 2010

11 Intoarcere la...

Simti greutatea urcusului si cum aerul se rarefiaza? Mainile iti devin usoare si picioarele grele. Respiratia o ia razna si gatul iti arde si muschii pulpelor se incoarda. Toate insectele ti se incurca in par si libelule apar de nicaieri, pentru ca mai ai pana la primul izvor. Buzele iti sunt uscate si atunci cand o gasesti tratezi apa ca pe o minune rece, care iti ingheata dintii.
Talpile dor de la dalele de piatra ce se transforma in pamant alunecos si apoi in iarba care te primeste de parca acela e locul tuturor dintotdeauna. Ultima urma de oras e acoperit de mesteceni albi, plini de vant. Fata iti arde de soare si doar daca ridici mana simti racoarea.
E liniste, liniste de lipsa de zgomot de masini si masinarii si masinatiuni.
Simturile iti revin la un normal care ai uitat ca e normal. Ai uitat cum suna unele lucruri, cum miroase aerul acesta, cum se vad culorile si ca totul e uneori atat de simplu ca dorinta de a urca pana cand nu-ti mai simti corpul ca al tau, pentru ca zborul e cu atat mai placut cu cat esti mai sus.