Schimbari

In ultima vreme ma "droghez". Adica am devenit dependenta de endorfinele care mi-au invadat tot corpul. Explicatia e simpla: mi-e bine! Mi-e frica doar sa nu se termine brusc :)

In sfarsit, dupa multa vreme, mi-am gasit apartament.
Apartamentul meu e vesel si insorit, frumos si aranjat.
Canile mele cu flori isi au locul pe un raft din bucataria mea confortabila. Planseta mea a ocupat un loc pe balcon, devenind masa de lucru. Copacul din fata geamului imi tine companie. Atmosfera e destinsa si inspiratia zboara.

M-am mutat cu o aiurita-artistica asa ca si mine si cu sora ei(care sincer e cea mai responsabila din toate trei). Noi doua facem bijuterii, iar ea ne tine pe linia de plutire. Discutiile sunt placute si line si muzica buna urla din boxe spre disperarea vecinilor :)

Stau intr-un apartament in care mi-e drag sa primesc lumea. Autoinvitati-va!!!!

03 Bicolor

Cainele aveau un ochi maro roscat si unul auriu, o cusca portocalie, un munte de nisip, o bunica, doi nepoti si o vie verde. In fiecare seara bunica ii dadea paine cu lapte, in care mai cadeau, din cand in cand, struguri albastrii si nepotii ii smotocea cu fiecare ocazie blana galbena stropita cu negru. Cand bunica a plecat de tot in lumea povestilor si a luat cu ea si casa, iar nepotii au incetat sa mai creada in zane, cainele a captat o familie gri care i-a furat toate culorile. Doar ochii au ramas unul auriu si celalalt maro roscat.

Postul nr 101 si o sa revin

Pregatesc lista asta de ceva vreme ENJOY
My crazy list

Discover Seal!

Martisor

BISNITESC... :) adica ma gasiti, in perioada 23-1MAR 6-8MAR, cu martisoare tip medalion si bijuterii de toate felurile, in centru
La cuuuuum ninge in ultima vreme s-ar putea sa trebuiasca sa ma cautati intr-unul din oamenii de zapada
Aduceti lopeti si paturi calde :)

Bijuteriile mele

Incerc sa construiesc ceva. Ceva care imi mananca tot timpul. Incerc sa evoluez catre materiale noi, catre idei noi. Ma bantuie modelel de bijuterii pana si in somn. Nu mai simt nevoia sa scriu, uneori inregistrez pe strada, prin casa, cand ma apuca, idei si sentimente. Intre timp mainile mele lucreaza, de cele mai mullte ori. Urati-mi noroc si vizitati-ma din cand in cand pe site-ul de bijou.
Nu stiu cand o sa revin la scris, eventual la sfarsitul lui februarie cand o sa va anunt unde o sa am expuse bijuteriile pentru martisor.

02 Vals

Sincer nu imi aduc aminte cum ne-am intalnit asa tarziu si nici de ce purtam fusta aia de doua palme si cizmele negre pe frigul ala ingrozitor. Stiu doar ca eram pe o straduta linistita si vorbeam de toate asa cum faceam mereu. Era cel mai bun prieten pe care il avusesem in ultima vreme.
Nu-mi aduc aminte nici a cui a fost ideea de a intra prin efractie in curtea de langa sediul de politie. Cred ca a mea, din cauza casei care era in renovare (mai mult un conac).
Lantul de la poarta era asezat acolo de forma si usile nu erau zavorate. Scara din holul principal era cazuta in dizgratie si lasa se se vada cangi lungi de armatura de fier.
Vroiam sa ajung sus, sa vad tot si mi-a tinut hangul. Urcand pe scara ingusta de serviciu am trecut pe langa camaruta unde un panznic gras isi dormea primele ore de noapte.
Am ajuns in sala rotunda de sus tinandu-ne de mana si cu inima pompand adrenalina in fiecare colt. Am inceput sa-i povestesc despre balurile care se tineau in sala aceea si despre cum casa a ajuns in paragina pentru ca proprietarii erau spioni si au trebuit sa fuga in timpul razboiului. Totul in pasi de dans. M-a luat de mana si am inceput sa valsam pe podelele de marmura ca sa le aducem aminte de trecut. Ca sa ne aducem aminte de trecut.
El este in continuare cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata.

01 Constelatii

Undeva la mijloc am inteles ca atunci cand ai libertate nu ai liniste,iar cand ai liniste nu ai libertate si atunci am renuntat la el.
Imi prefer libertatea. Nu am fost niciodata femeia nimanui. Asta am realizat mai tarziu, dupa ce am crezut ca am fost.
Si totusi, uneori, imi lipseste, cu mainile lui de pianist. Atunci cand ma intind pe burta ca sa dorm, nu mai imi mangaie nimeni alunitele (de fapt pistruii) de pe spate. "In fiecare an iti apar doua. Mereu perechi. Asezate la aproape aceeasi distanta, cat sa se tina de mana." imi spunea si apoi le unea cu varful degetului artator, cu linii imaginare, tremurate, in constelatii noi, fiecare cu povestea ei, spusa cu amandoua mainile.
M-am plictitsit intr-o zi de constelatii si nu a stiut sa inventeze altceva sau poate ca am incetat eu sa privesc, sa ascult, sa simt, sa incerc.
Acum imi apare doar un pistrui in fiecare an si ma bucur de noi constelatii doar ale mele.

Mi-am scos cerceii la plimbare

si trebuie neaparat sa va uitati pe Wired Stones ca sa vedeti ce am facut :)

Expozitie de obiecte handmade

Dati sfoara in tara si anuntati mai departe pentru ca daca scap de gripa care ma bantuie de cateva zile, particip si eu :)

articolul de mai jos e preluat de la Arisu

"Timişoara. În ziua de 19 decembrie 2008 are loc cea de-a doua expozitie din partea de vest a ţării dedicată obiectelor lucrate de mână. O serie de creatori independenţi s-au reunit sub numele de Cloud Factory pentru a promova arta handmade.

Ana-Maria Teodorescu şi Manuela Marchiş au strâns creatorii locali de produse handmade într-o singură comunitate. Cloud Factory este prima lor ocazie de a-şi prezenta public creaţiile şi tehnicile. Mărgele pictate, cercei fistichii, genţi şi haine îndrăzneţe, cutii colorate şi piese decorative fac obiectul unui eveniment unicat pentru Timişoara.

Cafeneaua culturala Aethernativ in colaborare cu Clouds Factory va invita la un pahar de vin in curtea interioara de pe Str Marasesti,deja cunoscuta pentru ambianta familiara.Cloud Factory propune timişorenilor o expozitie inedită de creaţii handmade şi workshop-uri pentru cei interesaţi să-şi stimuleze latura creatoare.

"Dorim să aducem în actualitate produsele unicat, create manual cu migală şi imaginaţie. Vrem să dezvăluim şi celorlalţi secretele meşteşugului nostru şi să-i inspirăm să-şi descopere creativitatea", declară Ana-Maria Teodorescu, una dintre iniţiatoarele Cloud Factory.

In ziua de 19 decembrie,incepand cu orele 14 se vor desfăşura workshop-uri de pictură pe sticle de vin si borcane concepute ca si decor pentru masa de sarbatori, pe bile reciclate din lemn si modalitati de impachetare a cadouriilor in stil japonez din material textil. Evenimentul are şi o puternică componentă ecologică, promovând reciclarea prin reutilizare. O bună parte din artişti recuperează materiale vechi şi le integrează în operele lor, conferindu-le astfel o nouă utilitate.

Cloud Factory este o mişcare anti-uniformizare care oferă soluţii originale pentru un stil de viaţă modern. Artistii s-au adunat în jurul ideii că fiecare persoană este unică şi merită produse unicat prin care să-şi exprime personalitatea. Expoziţia, face parte dintr-o serie de manifestări care urmăreşte să promoveze comunitatea handmade din vestul ţării, să o aducă în atenţia celor care apreciază frumosul şi originalitatea şi le gasesc tot mai rar în jur

Cu prietenie,

Aethernativ in colaborare cu

Cloud Factory"

Jerry Lewis

Sketch-uri care imi aduc aminte de copilarie.
In special primul. Ma facea sa rad de fiecare data.

Intalnirea clandestina a blogerilor

Ne-am intalnit asa cum si-a dorit Cami, adica in Irish. Totul a inceput cu 2 si cand am ajuns eu erau deja 4. Dupa care brusc au mai aparut 3 si apoi inca 2. In final am fost cam 15. Nu i-am numarat pentru ca oricum nu sunt buna la matematica si in plus a fost un du-te vino continuu
Oricum important e ca a fost o seara plina. S-au furat tigari, s-a baut de toate, s-au discutat road-tripuri, s-au facut bancuri, s-a discutat si s-a dezbatut pe teme variate, s-au facut permutari de n luate cate k, astfel incat toata lumea a stat langa toata lumea, au aparut si fete noi, am avut si non-bloggeri.
Mai multe nu spun. Nu avem poze. Sa nu ma intrebati de lista pentru ca totul a fost "Off the record, on the QT, and very hush-hush..." :)

Felinare pentru Rares

Praga

Piatra Neamt

Praga

Munchen

Am promis...

Am promis ca nu mai fac asta nciodata.
Stateam cu ochii inchisi si ma gandeam "Cum ar fi daca...?"
Degetele mele cautau cartea de vizita tremurand.
Ma uit lung la ea si o invart intre 3 degete.
Ma uit la numarul de telefon de trei ori inainte sa tastez...
Ma razgandesc atunci cand aud primul sunet la capatul firului...
De ce imi e frica? E atat de complicat?
Sun din nou.
Raspunde ragusit.
Ii spun tot.
Absolut tot...
Imi spune ca o sa ajunga in maxim 45 de minute.
Inchid usor.
Ma simt sfarsita, sfasiata...
Sunt doar obosita imi spun.
45 de minute...
Dau drumul la film ca sa astept.
Ma relaxez treptat.
Vocile incep sa se auda departe.
Imaginile imi fug din fata si ma pierd.
Visez o pisica neagra cu ochii albastrii.
Exact in acelasi moment suna interfonul.
Tresar.
Ma indrept, inca nedezmeticita, cu pasi impleticiti de om beat, sa deschid.
Nu intreb nimic, doar apas puternic tasta de acces.
Ultimele minute sunt un an.
De ce nimeresc eu sa stau mereu la ultimul etaj?
Nimic nu ajunge pana aici sus!
Il aud...
Pasii se opresc
In sfarsit!
E la usa si eu zambesc.
Il invit inauntru si ii iau povara din maini.
Prima gura a fost ravsitoare.
A fost cea mai buna pizza din viata mea.
Am promis ca nu mai fac asta niciodata.

Moonlight

Luna nu ma lasa sa dorm.Ma incorseteaza in cercurile ei de ger.
Pe strada mea miroase a iarna.
Oameni gri trec pe langa mine cu fetele lor inerte. Nici un rid, nici un muschi.

Promite-mi ca atunci cand o sa ma iei de mana ca sa ne pierdem pe strazi o sa zambim, nu din inertie... si o sa radem din toata inima. Eu voi fi rosie si tu vei fi violet si vom trasa dungi peste fetele gri

Petitie ICR

"Reducerea bugetului Institutului Cultural Roman pe anul 2009 este un act anticultural al Guvernului Romaniei condus de dl. Calin Popescu Tariceanu! Arta romaneasca are nevoie de bani pentru a se face cunoscuta in strainatate iar artistii romani trebuie sa fie prezenti in circuitele culturale internationale! Semnati petitia deschisa pentru sustinerea bugetului in forma propusa de echipa ICR."

Interesul pentru cultura a scazut simtitor in ultima vreme, din cauza numarului mic de evenimente, a lipsei de publicitate in ceea ce priveste cultura si a organizarii cu un buget deja limitat. De ce se simte nevoia agravarii situatiei?

Semnati si dati mai departe.