Nebunul avea ochii albastrii si barba extrem de alba si ma intreba neincetat si nedumerit de iesirea din labirintul de coridoare goale si strazi fara nume si numar.
Avea mainile stranse pe gramada lui de lucruri valoroase: 15 amintiri amestecate, 5 ganduri clare si un vocabular din mai multe limbi.
Poate fusese profesor sau constructor de aeronave sau visator, dar acum ochii ii erau tulburi si doar din cand in cand privirea i se lumina intr-o fraza curata.
M-a urmat ca un copil pana am gasit, nu o iesire din labirint, ci un loc in care se putea respira. Am vrut sa-l bat pe umar inainte sa plec si m-am oprit la jumatatea gestului, cred ca mi-a fost frica sa nu iau din nebunia lui sau poate din claritate...
luni, 31 mai 2010
marți, 25 mai 2010
A judeca. A accepta
Toti avem tendinta sa judecam, mai mult sau mai putin aspru. Ne judecam pe noi, ii judecam pe altii, judecam lumea in care traim. Ne suparam pe actiunile altora, care nu au fost in concordanta cu sistemul nostru de valori. Uitam ca diferentele dintre oameni sunt mari, si potrivirile vor fi intre 0 si 99% si e clar ca nu avem cum sa ne intelegem toti.
La baza toti suntem buni, intr-un fel sau altul, chiar daca actiunile noastre nu sunt mereu asa. Actiunile noastre nasc reactiuni, mai mici, mai puternice, de toate naturile. Alegerile noastre care au legatura cu oamenii sunt cat se poate de personale si orice decizie am lua acest lucru nu face persoana cealalta mai mult sau mai putin ok, ci doar mai mult sau mai putin potrivita, la un anumit moment, cu noi.
Eu inca invat sa accept si functioneaza. Sunt mai calma si ma deranjeaza din ce in ce mai putin actiunile celor din jur. Alegerea mea este ca, dupa o perioada in care, din motive personale, nu am simtit nevoia sa comunic am reinceput sa o fac. Am reinvatat sa spun scurt si la obiect ce vreau, fara nervi, fara angoase.
Asta nu inseamna ca nu o sa mai judec niciodata pe nimeni, doar ca voi judeca inainte sa judec.
Asta nu inseamna ca sunt zen :) , voi face greseli, doar ca tind catre o stare de bine si vreau sa cred ca totul se intampla cu un anumit motiv.
Oricum suntem responsabili de propriul nostru confort, de orice natura ar fi el.
La baza toti suntem buni, intr-un fel sau altul, chiar daca actiunile noastre nu sunt mereu asa. Actiunile noastre nasc reactiuni, mai mici, mai puternice, de toate naturile. Alegerile noastre care au legatura cu oamenii sunt cat se poate de personale si orice decizie am lua acest lucru nu face persoana cealalta mai mult sau mai putin ok, ci doar mai mult sau mai putin potrivita, la un anumit moment, cu noi.
Eu inca invat sa accept si functioneaza. Sunt mai calma si ma deranjeaza din ce in ce mai putin actiunile celor din jur. Alegerea mea este ca, dupa o perioada in care, din motive personale, nu am simtit nevoia sa comunic am reinceput sa o fac. Am reinvatat sa spun scurt si la obiect ce vreau, fara nervi, fara angoase.
Asta nu inseamna ca nu o sa mai judec niciodata pe nimeni, doar ca voi judeca inainte sa judec.
Asta nu inseamna ca sunt zen :) , voi face greseli, doar ca tind catre o stare de bine si vreau sa cred ca totul se intampla cu un anumit motiv.
Oricum suntem responsabili de propriul nostru confort, de orice natura ar fi el.
duminică, 16 mai 2010
11 Intoarcere la...
Simti greutatea urcusului si cum aerul se rarefiaza? Mainile iti devin usoare si picioarele grele. Respiratia o ia razna si gatul iti arde si muschii pulpelor se incoarda. Toate insectele ti se incurca in par si libelule apar de nicaieri, pentru ca mai ai pana la primul izvor. Buzele iti sunt uscate si atunci cand o gasesti tratezi apa ca pe o minune rece, care iti ingheata dintii.
Talpile dor de la dalele de piatra ce se transforma in pamant alunecos si apoi in iarba care te primeste de parca acela e locul tuturor dintotdeauna. Ultima urma de oras e acoperit de mesteceni albi, plini de vant. Fata iti arde de soare si doar daca ridici mana simti racoarea.
E liniste, liniste de lipsa de zgomot de masini si masinarii si masinatiuni.
Simturile iti revin la un normal care ai uitat ca e normal. Ai uitat cum suna unele lucruri, cum miroase aerul acesta, cum se vad culorile si ca totul e uneori atat de simplu ca dorinta de a urca pana cand nu-ti mai simti corpul ca al tau, pentru ca zborul e cu atat mai placut cu cat esti mai sus.
Talpile dor de la dalele de piatra ce se transforma in pamant alunecos si apoi in iarba care te primeste de parca acela e locul tuturor dintotdeauna. Ultima urma de oras e acoperit de mesteceni albi, plini de vant. Fata iti arde de soare si doar daca ridici mana simti racoarea.
E liniste, liniste de lipsa de zgomot de masini si masinarii si masinatiuni.
Simturile iti revin la un normal care ai uitat ca e normal. Ai uitat cum suna unele lucruri, cum miroase aerul acesta, cum se vad culorile si ca totul e uneori atat de simplu ca dorinta de a urca pana cand nu-ti mai simti corpul ca al tau, pentru ca zborul e cu atat mai placut cu cat esti mai sus.
miercuri, 12 mai 2010
10 Coincidente
Tu intrii in sufletul meu cu chipul pe care ti-l dau eu si te transform si ma transformi de parca am fi doua bucati de lut incapatante.
Tu intrii in capul meu cu chipul pe care vrei sa il vad eu si te transformi in ce vreau si ma transform in ceea ce doresti.
Tu iesi din sufletul meu cu chipul tau, cel adevarat, cu tot ce n-am vrut sa vad, cu tot ce am ignorat voit sau nevoit si ma transform in ceea ce sunt.
Tu iesi din capul meu cu chipul tau cel adevarat, cu idei la comun, cu vise intersectate, cu dorinte impartasite.
Uneori toate chipurile coincid.
Tu intrii in capul meu cu chipul pe care vrei sa il vad eu si te transformi in ce vreau si ma transform in ceea ce doresti.
Tu iesi din sufletul meu cu chipul tau, cel adevarat, cu tot ce n-am vrut sa vad, cu tot ce am ignorat voit sau nevoit si ma transform in ceea ce sunt.
Tu iesi din capul meu cu chipul tau cel adevarat, cu idei la comun, cu vise intersectate, cu dorinte impartasite.
Uneori toate chipurile coincid.
luni, 10 mai 2010
09 Chipuri
Se ridica din pat isi face doua codite si isi da seama ca timpul trece uneori repede alteori ingrozitor de incet.
Isi imprastie "jucariile" in fiecare bucatica de spatiu.
Strange prin camera si le pune pe toate la locul lor.
Isi prinde parul in coc si danseaza in fata oglinzii.
E cald, se bate cu apa si castiga...partial.
Se prabuseste fara suflare in iarba si rade cu toata gura.
Cade plangand in hohote pe pat si are ochii rosii.
E fragila
Se machiaza usor si isi pune o rochie extrem de feminina si zambeste plina de incredere.
Alearga in tenisi pana cand nu o mai tin picioarele.
Pedaleaza, constienta ca barbatii se uita dupa fundul ei.
Plezneste un barbat pentru ca a exagerat.
Exagereaza cu o mana alunecand pe fundul unui barbat.
Isi sustine cauza cu multa hotarare si calm.
Se enerveaza pentru ca nu are argumente.
Da o palma metaforica si trece mai departe.
Se crizeaza si e total incoerenta.
Are nevoie de o imbratisare data cu forta.
Ofera o imbratisare din toata inima.
E buna.
Inventeaza plina de energie, mancaruri noi, vise noi, pozitii noi.
Simte o brusca si enorma lipsa de chef
Ridica in brate un copil.
Nu si-a dorit copii niciodata si nici nu-si va dori.
Ia viata extrem de in serios.
Rade de probleme ca de niste glume
Conduce si stie ca barbatii o vor vedea mereu ca pe un pericol in trafic.
E puternica.
Isi cumpara sutiene dantelate pentru ea, dar in speranta ca le va vedea si altcineva.
Arata bine in camasa lui.
Arata bine si fara camasa lui.
Isi da seama ca nu merita sa mimeze niciodata un orgasm.
Iubeste neconditionat si irational.
Isi gandeste si isi controleaza fiecare pas, fiecare sentiment.
E rea.
Isi frange mainile de nerabdare si nu mai poate astepta.
Are tot timpul din lume si nu se grabeste niciunde.
Ofera un sfat usor.
Accepta un sfat cu greu.
Nu are nici un complex si e stapana pe ea
Aduna oameni in jurul ei.
Alunga pe toata lumea si vrea sa fie singura.
Traieste intens si plin si zgomotos.
Lipsita de sentimente se bucura de liniste.
Isi aduce aminte de probleme si cade.
Si se ridica si invata din fiecare pas... sau nu.
Oricum e una singura.
E o femeie si mai are atatea lucruri de experimentat!
(Multumesc tuturor femeilor pentru inspiratie)
Isi imprastie "jucariile" in fiecare bucatica de spatiu.
Strange prin camera si le pune pe toate la locul lor.
Isi prinde parul in coc si danseaza in fata oglinzii.
E cald, se bate cu apa si castiga...partial.
Se prabuseste fara suflare in iarba si rade cu toata gura.
Cade plangand in hohote pe pat si are ochii rosii.
E fragila
Se machiaza usor si isi pune o rochie extrem de feminina si zambeste plina de incredere.
Alearga in tenisi pana cand nu o mai tin picioarele.
Pedaleaza, constienta ca barbatii se uita dupa fundul ei.
Plezneste un barbat pentru ca a exagerat.
Exagereaza cu o mana alunecand pe fundul unui barbat.
Isi sustine cauza cu multa hotarare si calm.
Se enerveaza pentru ca nu are argumente.
Da o palma metaforica si trece mai departe.
Se crizeaza si e total incoerenta.
Are nevoie de o imbratisare data cu forta.
Ofera o imbratisare din toata inima.
E buna.
Inventeaza plina de energie, mancaruri noi, vise noi, pozitii noi.
Simte o brusca si enorma lipsa de chef
Ridica in brate un copil.
Nu si-a dorit copii niciodata si nici nu-si va dori.
Ia viata extrem de in serios.
Rade de probleme ca de niste glume
Conduce si stie ca barbatii o vor vedea mereu ca pe un pericol in trafic.
E puternica.
Isi cumpara sutiene dantelate pentru ea, dar in speranta ca le va vedea si altcineva.
Arata bine in camasa lui.
Arata bine si fara camasa lui.
Isi da seama ca nu merita sa mimeze niciodata un orgasm.
Iubeste neconditionat si irational.
Isi gandeste si isi controleaza fiecare pas, fiecare sentiment.
E rea.
Isi frange mainile de nerabdare si nu mai poate astepta.
Are tot timpul din lume si nu se grabeste niciunde.
Ofera un sfat usor.
Accepta un sfat cu greu.
Nu are nici un complex si e stapana pe ea
Aduna oameni in jurul ei.
Alunga pe toata lumea si vrea sa fie singura.
Traieste intens si plin si zgomotos.
Lipsita de sentimente se bucura de liniste.
Isi aduce aminte de probleme si cade.
Si se ridica si invata din fiecare pas... sau nu.
Oricum e una singura.
E o femeie si mai are atatea lucruri de experimentat!
(Multumesc tuturor femeilor pentru inspiratie)
joi, 6 mai 2010
08 Am spus
Ma uit la ea si stiu ca nu va spune, stiu ca imi va da un sfat si va ramane intre noi. Va fi la fel, reciproc.
Ii spun ce am pe suflet, si diplomata ma va intreba ceva, ma va sustine, dar nu va spune, nu sunt chiar sigura ca niciodata, dar nu acum. E indeajuns.
Vorbesc si stiu ca nu se va putea abtine si totusi ii spun, stiu ca nu ma va afecta pe viitor. E doar adevar. Dureros, dar adevar.
Ma uit la el si stiu ca nu va repeta cuvintele nimanui. Stiu atat de sigur incat mi-e inscris in codul genetic. Ii multumesc undeva in interior si imi asez capul pe umarul lui si el ma mangaie usor.
Eu am nevoie sa spun. Acum.. si el asculta. Ma priveste si imi spune, ca sa stiu de la inceput, ca el nu imi va impartasi nimic.
Il privesc plin. Stiu ca va spune, la un anumit moment, asa cum mi-a spus si mie de altii, de altele si cum va spune si altora de mine si vreau sa cred ca nu.
Voi spune despre mine mereu, pana imi va pieri glasul. Nu mai e mult pana atunci.
Am tacut.
Ii spun ce am pe suflet, si diplomata ma va intreba ceva, ma va sustine, dar nu va spune, nu sunt chiar sigura ca niciodata, dar nu acum. E indeajuns.
Vorbesc si stiu ca nu se va putea abtine si totusi ii spun, stiu ca nu ma va afecta pe viitor. E doar adevar. Dureros, dar adevar.
Ma uit la el si stiu ca nu va repeta cuvintele nimanui. Stiu atat de sigur incat mi-e inscris in codul genetic. Ii multumesc undeva in interior si imi asez capul pe umarul lui si el ma mangaie usor.
Eu am nevoie sa spun. Acum.. si el asculta. Ma priveste si imi spune, ca sa stiu de la inceput, ca el nu imi va impartasi nimic.
Il privesc plin. Stiu ca va spune, la un anumit moment, asa cum mi-a spus si mie de altii, de altele si cum va spune si altora de mine si vreau sa cred ca nu.
Voi spune despre mine mereu, pana imi va pieri glasul. Nu mai e mult pana atunci.
Am tacut.
duminică, 21 martie 2010
07 Cortina
Piesa e interesanta, geniala pe alocuri.
Aplauzi.
Ai locuri bune, in fata, pe mijloc, dar nu prea in fata ca sa nu pierzi din miscari.
Finalul e apoteotic.
Aplauzi frenetic.
Extraordinar!
Si cortina cade. Cade de tot. Devine o bucata de material nefolositor, adunat morman pe scena. Si vezi actorii obositi cum isi dau jos mastile.
Vezi chelia junelui prim si genele false ale primadonei. Vezi cei 40 de ani ce se ascundeau in spatele buclelor blonde. Vezi ura din ochii actritei experimentate cand se uita inspre viitoarea inlocuitoare atat de tanara. Vezi cat de neinteresanti sunt toti fara spectacolul de lumini cu care se inconjoara. Vezi totul clar si atunci observi figurantul din colt. E la fel ca in piesa. Zambeste cald si viu si hainele de strada nu il schimba in nimic nou. Iese din scena la fel cum a intrat: real.
Pe jumatate dezamagit, te ridici sa pleci. Iesi pe usa si iti dai seama ca locul mastilor e in teatru si nici una dintre ele nu are ce cauta pe strazi.
Aplauzi.
Ai locuri bune, in fata, pe mijloc, dar nu prea in fata ca sa nu pierzi din miscari.
Finalul e apoteotic.
Aplauzi frenetic.
Extraordinar!
Si cortina cade. Cade de tot. Devine o bucata de material nefolositor, adunat morman pe scena. Si vezi actorii obositi cum isi dau jos mastile.
Vezi chelia junelui prim si genele false ale primadonei. Vezi cei 40 de ani ce se ascundeau in spatele buclelor blonde. Vezi ura din ochii actritei experimentate cand se uita inspre viitoarea inlocuitoare atat de tanara. Vezi cat de neinteresanti sunt toti fara spectacolul de lumini cu care se inconjoara. Vezi totul clar si atunci observi figurantul din colt. E la fel ca in piesa. Zambeste cald si viu si hainele de strada nu il schimba in nimic nou. Iese din scena la fel cum a intrat: real.
Pe jumatate dezamagit, te ridici sa pleci. Iesi pe usa si iti dai seama ca locul mastilor e in teatru si nici una dintre ele nu are ce cauta pe strazi.
sâmbătă, 13 martie 2010
06 Farfurii
Bunica avea multe farfurii desperecheate, nici un set intreg. Mereu radea si spunea ca e aiurita si pe un bol mai aparea o ciobitura.
Multa lume mi-a spus ca seman cu bunica: cum ma misc, cum vorbesc, cum rad.
Singura mi-am dat seama ca tot ca si ea sunt aiurita, neatenta la lucruri si uneori repezita. Era modul ei de a se copilari pe langa doi nepoti. Era modul ei de a ne face sa ne aduce aminte mai tarziu ca lucrurile nu conteaza.
Astazi, spaland vesela cu nervi, pentru prima data m-am intrebat daca bunica mea a spart atatea siruri de vase din aiureala sau existau multi nervi in corpul ei puternic, multe ganduri negre si grele care dispareau cu fiecare farfurie sparta, cu fiecare cana crapata, ca pentru noi sa fie mereu bunica ce ne-a umplut sufletul.
Cert e ca pe bunica nu am vazut-o plangand niciodata.
Multa lume mi-a spus ca seman cu bunica: cum ma misc, cum vorbesc, cum rad.
Singura mi-am dat seama ca tot ca si ea sunt aiurita, neatenta la lucruri si uneori repezita. Era modul ei de a se copilari pe langa doi nepoti. Era modul ei de a ne face sa ne aduce aminte mai tarziu ca lucrurile nu conteaza.
Astazi, spaland vesela cu nervi, pentru prima data m-am intrebat daca bunica mea a spart atatea siruri de vase din aiureala sau existau multi nervi in corpul ei puternic, multe ganduri negre si grele care dispareau cu fiecare farfurie sparta, cu fiecare cana crapata, ca pentru noi sa fie mereu bunica ce ne-a umplut sufletul.
Cert e ca pe bunica nu am vazut-o plangand niciodata.
miercuri, 3 februarie 2010
Simple things
- Snowflakes on my cheeks
- Cooking with/for friends
- Eating platter number nine in Stradivarius :)
- A good cup of tea
- Dancing whenever i feel like it
- New information from an incredible conversation
- Long fun breakfasts with lots of fruits and vegetables
- My time for reading
- My photo camera
- People who care
- Sitting in Union square just to watch people
- Drawing again
- Long sunny days with perfect temperature
- Waking up with the sun on my face
- Cello concerts
- Summer dresses
- Being a nomadic soul
- Traveling till I'm old and gray
- Walking in the rain
- Walking barefoot
- Water fights
- Snow fights
- Warm hands
- Colorful toy windmills in a balcony (on a street in Venice)
- Old good movies
- Sleeping in the grass or in the sand
- Fields of sunflowers
- The smell of earth when it rains or of grass when it's cut
- The smell of hay, of wood, of sand
- Bear hugs given and received
- Going back to my roots to see the mountains
- People that you can talk to for hours till you are to tired to move your mouth
- Jazz
- Getting rid of preconceptions (one a day i say :) )
- A piano playing somewhere in the vis-a-vis block of flats
- Long walks
- Old street lights
- Unusual old clocks
- Tea houses mixed with book houses
- White rooms with white beds and white curtains
- To sleep on my belly
- Living with as few inhibitions as possible
- To make jewelery for me and for others
- Living doing what i like
- Surprise theater tickets to a good play
- To keep interesting messages so i can read them and remember...
And i am still discovering :)
luni, 14 decembrie 2009
Si am inteles ca
... nu avem nevoie de atata drama ca sa intelegem fericirea
... piesele unei vieti pot cadea la locul lor
... sentimentul de Craciun depinde de foarte putin
... am reusit sa gasesc fericiriea din lucrurile mici
... lacrimile isi au rostul lor
... lucrurile bune le trecem cu vederea, daca momentul nu e bun
... inima poate sa functioneze in acelasi timp cu capul
... what feels wrong is most of the times wrong
... toti suntem conditionati sa credem ceva si e tare greu sa iesim din cercul nostru vicios
... toate cele de mai sus depind doar de noi si nu sunt general valabile.
... piesele unei vieti pot cadea la locul lor
... sentimentul de Craciun depinde de foarte putin
... am reusit sa gasesc fericiriea din lucrurile mici
... lacrimile isi au rostul lor
... lucrurile bune le trecem cu vederea, daca momentul nu e bun
... inima poate sa functioneze in acelasi timp cu capul
... what feels wrong is most of the times wrong
... toti suntem conditionati sa credem ceva si e tare greu sa iesim din cercul nostru vicios
... toate cele de mai sus depind doar de noi si nu sunt general valabile.
duminică, 15 noiembrie 2009
Joaca, jucarii si jucatori
POZEEEEE!!!!!! :)Cu intarzierea de rigoare anunt ca seara de jocuri a fost cea mai buna idee de intalnire din toate timpurile.
Am fost multi, am fost amuzanti, ironici, acaparatori(pt ca ne-am extins mai mult decat necesar :) ), comunicativi, inventivi si bine dispusi.
Sudoku a fost pt prima data amuzant, jucat cu Dora, Ily si Rob.
La table m-a batut Raka mar, ca de fapt pe aproape toata lumea in seara aia.
Dar dupa cum spunea si Dora, reusita serii a fost Mima!!! (filmulet aferent cu Rob) daca are cineva chef sa-l proceseze sa-mi spuna.
Ideea mi-a aparut de la inceput, dar toata lumea era implicata in alte jocuri. La un moment dat auzul meu fin a prins o alta discutie cu acelasi subiect si dupa ce ne-am mobilizat prima data in 6: Dani, Nuzzu, Paul, Dora, Todo si eu, lumea a inceput sa vina catre noi din toate partile.
Asa ca in final i-am acaparat pe Cristi si Andreea de la uno, pe Horia, pe Dan, pe Raka, mai tarzior a venit si Ily, pe Dede care si-a scos echipa de cateva ori bune. La sfarsit a venit si Corina pe care am luat-o imediat in echipa noastra pentru ca ramasesem mai putini
Alte relatari si liste mult mai complete de participanti gasiti la Tomata si la Dora.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
05 Maxim doua sanse
Te observ in timp ce vorbesti strengar si iti urmaresc miscarile. Inca le recunosc.
Imi place cand ma imbratisezi cald, dar un pic distant. Inca imi aduc aminte cum mirosi.
Nu-mi pare rau ca am plecat. Desi uneori imi lipsesti, se intampla mult prea rar ca sa mai conteze.
De fiecare data cand ne luam la revedere si ma indepartez fara sa ma uit inapoi, ma gandesc ca doi oameni au maxim doua sanse sa fie impreuna. Doua momente importante cand, unul dintre ei sau amandoi, au o clipa de claritate si incearca sau reincearca o relatie, si noi le-am folosit pe amandoua.
Trecand peste partea de poveste,spun ca doi oameni au maxim doua sanse de a fi impreuna pentru ca al treilea apare fie ca o incercare chinuita de a trai ceva ce nu mai e acolo, fie pentru ca intervine nevoia de a nu fi singur
Imi place cand ma imbratisezi cald, dar un pic distant. Inca imi aduc aminte cum mirosi.
Nu-mi pare rau ca am plecat. Desi uneori imi lipsesti, se intampla mult prea rar ca sa mai conteze.
De fiecare data cand ne luam la revedere si ma indepartez fara sa ma uit inapoi, ma gandesc ca doi oameni au maxim doua sanse sa fie impreuna. Doua momente importante cand, unul dintre ei sau amandoi, au o clipa de claritate si incearca sau reincearca o relatie, si noi le-am folosit pe amandoua.
Trecand peste partea de poveste,spun ca doi oameni au maxim doua sanse de a fi impreuna pentru ca al treilea apare fie ca o incercare chinuita de a trai ceva ce nu mai e acolo, fie pentru ca intervine nevoia de a nu fi singur
luni, 9 noiembrie 2009
04 Cand m-am nascut
Cand trebuia eu sa ma nasc, totul afara era gri, ciudat si rece. In locul meu rotund cu lumina difuza era cald, colorat si bine. Dadeam spectacole seara si inotam in fiecare dimineata. Vorbeam cu mama, cu tata si cu umbrele de lumina. Din cand in cand dansam.
La un anumit moment mama a inceput sa-mi spuna ca trebuie sa ma nasc, ca nu o sa ma poata cara toata viata dupa ea, ca ma asteapta atat lume nerabdatoare.
In fiecare zi ma momea cu altceva. De portocale m-am plictisit repede, ca dovada ca nici acum nu le mananc cu placere. De povesti, in schimb, nu ma mai saturam si tata a trebuit sa inventeze altele tot timpul.
Cand a vazut ca intarzii atat, mama s-a speriat. Simtea cum ma lua somnul din ce in ce mai tare si rar o mai mangaiam linistitor pe burta ca sa ii spun ca sunt bine.
Culorile calde se schimbau in verde si totul devenea cetos. Nu mai avem putere si totul devenea confortabil.
Intr-un final m-am nascut. M-au obligat.
Nu vedeam mare lucru si nu intelegeam mai nimic. Uneori ma intreb daca s-a schimbat ceva.
La un anumit moment mama a inceput sa-mi spuna ca trebuie sa ma nasc, ca nu o sa ma poata cara toata viata dupa ea, ca ma asteapta atat lume nerabdatoare.
In fiecare zi ma momea cu altceva. De portocale m-am plictisit repede, ca dovada ca nici acum nu le mananc cu placere. De povesti, in schimb, nu ma mai saturam si tata a trebuit sa inventeze altele tot timpul.
Cand a vazut ca intarzii atat, mama s-a speriat. Simtea cum ma lua somnul din ce in ce mai tare si rar o mai mangaiam linistitor pe burta ca sa ii spun ca sunt bine.
Culorile calde se schimbau in verde si totul devenea cetos. Nu mai avem putere si totul devenea confortabil.
Intr-un final m-am nascut. M-au obligat.
Nu vedeam mare lucru si nu intelegeam mai nimic. Uneori ma intreb daca s-a schimbat ceva.
vineri, 6 noiembrie 2009
Azi
Azi m-a trezit sufocandu-ma la ora 4:00 dimineata.
Azi de la ora 10 la ora 13:30 am umblat prin spitale dupa un diagnostic si o reteta.
Azi am invatat ca o asigurare de Hunedoara nu e acceptata in Timis
Azi am reinvatat sa respir cu greu.
Azi am cheltuit peste 100lei pe taxiuri si medicamente.
Azi m-am felicitat ca stiu sa fac bijuterii ca sa am ce da la doctori.
Azi am ajuns acasa urand sistemul medical si vremea.
Azi am luat antibiotice.
Azi am inceput sa respir din nou cat de cat acceptabil de normal.
Azi eu si sitemul meu imunitar am mai trecut peste o zi in care trebuie sa ne acceptam reciproc.
Azi de la ora 10 la ora 13:30 am umblat prin spitale dupa un diagnostic si o reteta.
Azi am invatat ca o asigurare de Hunedoara nu e acceptata in Timis
Azi am reinvatat sa respir cu greu.
Azi am cheltuit peste 100lei pe taxiuri si medicamente.
Azi m-am felicitat ca stiu sa fac bijuterii ca sa am ce da la doctori.
Azi am ajuns acasa urand sistemul medical si vremea.
Azi am luat antibiotice.
Azi am inceput sa respir din nou cat de cat acceptabil de normal.
Azi eu si sitemul meu imunitar am mai trecut peste o zi in care trebuie sa ne acceptam reciproc.
miercuri, 28 octombrie 2009
Cand dansez...
...sunt libera. Scap de toate prejudecatile si uit de mine si ma regasesc altfel.
Inchid ochii ca sa uit si de toti, ca sa nu ma mai simt o persoana, ci un acord dintr-un ritm.
Muzica imi devine o a doua piele, transparenta.
...am o stare de bine, de apartenenta la ceva doar al meu. E fericire pura. Nu e doar o explozie de endorfine, e un zambet real. Ma mai incurc in pasi si ma pufneste rasul. Ma copilaresc.
...sunt eu. Fara cuvinte imbarligate, fara ascuns dupa degete, fara inhibitii.
Dar pentru toate astea trebuie sa dansez cel putin jumatate de ora in continuu, ceea ce se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme.
Inchid ochii ca sa uit si de toti, ca sa nu ma mai simt o persoana, ci un acord dintr-un ritm.
Muzica imi devine o a doua piele, transparenta.
...am o stare de bine, de apartenenta la ceva doar al meu. E fericire pura. Nu e doar o explozie de endorfine, e un zambet real. Ma mai incurc in pasi si ma pufneste rasul. Ma copilaresc.
...sunt eu. Fara cuvinte imbarligate, fara ascuns dupa degete, fara inhibitii.
Dar pentru toate astea trebuie sa dansez cel putin jumatate de ora in continuu, ceea ce se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)